Bună.
Păi, în primul rând părinţii mei sunt pentru mine totul. Nu sunt acel ''tot'' în care aş face orice spun ei indiferent că mă caracterizează sau nu, ci pur şi simplu sunt acel ''tot'' pe care fiecare copil sau adolescent ar trebui să-l aibă în inimă şi să simtă asta pentru părinţii lor. Pe de altă parte, mereu când am vreo problemă sau sunt în vreo încurcătură cu vreo notă mică sau altceva, ei află primii, iar ei sunt sursa mea de inspiraţie şi ei îmi dau uneori putere când simt că pic jos. Nu mi-e şi nu mi-a fost niciodată frică de ei. Ţie ţi-e frică de o mică ceartă? Sau o palmă? NU! Crede-mă! Eşti pruncul părinţilor tăi. Nu vor decurge la violenţă în faţa dacă ei vreun, 4, să zicem. Scoate-ţi asta din cap! Gândeşte-te la viitor, gândeşte-te că ei ţi-au dat viaţă şi vei avea putere să treci peste tot! Succes.
Sper să-ţi învingi teama şi să ai grijă de tine!
Multumesc.Cuvintele tale ma ajuta foarte mult!
Parintii mei sunt prietenii mei cei mai buni! Le spun absolut totul, ei stiu sa pastreze un secret.nu ca unii ''prieteni'' cu care te certi si apoi secretele tale sunt stiute de tota lumea.Eu ma inteleg fff biine cu parintii mei, nu ma cearta cand iau note mici deoarece eu sunt constienta ca nu este bine si ma mustra cnstiinta.