Voi ce ati facut Craciunul acesta? Revelionul cum o sa il petreceti?
Eu m-am plictisit foarte tare am stat singura sau cu parintii si Revelionul tot acasa cu parintii o sa-l petrec.

Am facut, ca in fiecare an, Craciunul acasa, cu sotul meu, parintii nostri si alte rude dragi. A fost tare frumos, fiindca a fost liniste si pace, am avut de toate, inclusiv un brad superb, am primit cadouri foarte frumoase si ne-am relaxat intr-o atmosfera calda si armonioasa. Pana la urma, cel mai frumos este sa-ti petreci Craciunul alaturi de familie, iar atunci cand e mancare pe masa, caldura in casa, toata lumea e sanatoasa si sunt si cateva cadouri, nu-ti lipseste absolut nimic. Nu inteleg cum te-ai putut plictisi, poti sta de vorba cu ai tai, poti ajuta in bucatarie si pune pe masa bucate facute cu maiestrie de tine, care sa va bucure, poti citi o carte buna, sunt atatea lucruri valoroase care pot fi pierdute intr-o clipa (daca cineva se imbolnaveste grav, daca parintii isi pierd serviciul si veti fi foarte saraci incat masa de Craciun ar insemna doi cartofi fierti cu margarina, daca va pierdeti casa si trebuie sa va faceti sarbatorile intr-un adapost social, cum li se intampla atatora).
De Revelion vom merge la niste prieteni care stau aproape. Astept cu nerabdare, fiindca sunt oameni buni si calzi si discutiile sunt intotdeauna foarte interesante, asa incat timpul trece pe nesimtite. De asemenea, stiu ca masa va fi imbelsugata, casa calda si luminoasa si nu va lipsi dragostea. Si, pentru mine, asta este reteta fericirii.
Imi amintesc din adolescenta si copilarie Craciunuri sarace, cand mosul ne aduce cate un sapun sau o sticla de suc si cateva pixuri pentru scoala, cand toata masa de Craciu insemna un carnat si o bucatica mica de carne de porc, cu mult piure de cartofi si paine, cand in casa erau maxim 17 grade si aveam sute de haine pe noi ca sa nu inghetam, cand nu era lumina si gaze in seara de Craciun, asa ca stateam pe intuneric si mancam mancare rece sau incalzita la lampa de gaz. Sau sarbatorile cand tatal meu era grav bolnav internat in spital (a muri pe 7 ianuarie, la scurt timp dupa ce eu implinisem 7 ani) si noi eram speriati si tristi stiind ca nu exista mari sanse ca el sa mai vina vreodata acasa.
Si imi amintesc Craciunurile si revelioanele facute, in facultate, ca voluntar in urgenta, cand la miezul noptii noi munceam din greu in timp ce lumea se relaxa. Si poate asta nu era cel mai rau lucru, dar aveam sotii batute si injunghiate de soti (in betia de Craciun), batrani degerati in casa (uitati de fiii lor plecati la distractie), copiii degerati (fie trimisi de parinti la cersit sub masca colindei si neprimiti in casa pana nu fac o anumita suma de banie, fie pusi de parinti sa doarma in grajd sau in cotetul animalelor, ca parintii sa poata bea in liniste). Si cand imi amintesc astea, sunt atat de fericita si recunoscatoare pentru tot ce am, incat nu imi pot dori nimic in plus fata de ce am: o familie sanatoasa si iubitoare, suficienta bunastare incat sa nu rabdam de foame sau de frig si mai presus de toate intelegere si armonie.