Eu i-am tuns parul unei priete din bloc, de tipul castron, i-am facut un breton care numai drept nu era, si i-am ascuns parul sub sifonier. Parintii nu s-au suparat. Bafta!
Cand eram mic (5-6 ani) ma jucam cu un prieten un fel de fotbal american si cand a vrut sa imi ia mingea m-am ferit si el a intrat intr-un zid si si-a spart arcada.
E in viata (daca te intrebi).
M-am simtit vinovat ca i-am pus piedica cand m-am ferit, da nu stiam ca o sa intre in perete.
Am mai facut si e tampenii, dar de asa ne dezvoltam ca persoane si invatam ce nu avem voie. Eu am invatat ca nu am voie sa sparg arcad.
Imi amintesc ca acum cativa ani mergeam la agudul de langa scoala pentru a culege agude si de asemenea, a ne murdari pe maini si pe bot. In drum spre agud, se afla un cal legat cu o funie de un stalp si manca iarba linistit. Cand dintr-o data, cea mai buna prietena Andreea si cu fratele ei Marius au inceput sa arunce cu pietre de pe strada in cal. Ba da' ce s-a enervat calul ca i-am stricat masa si a scapat si a inceput sa ne fugareasca dar pana la urma ne-a lasat in pace si cand am ajuns la agud ne-am ospatat Dar apoi cand sa ne introarcem ne era frica sa mergem pe strada pe unde era calul si am luat-o pe sosea . Mama si tata fiecaruia nu au aflat nimic