Voi ce credeti exista Dumnezeu? Eu cred in el. Dar voi?

Eu cred cu tarie ca exista Dumnezeu pentru ca el ne-a creat si ne iubeste

Uita-te intr-un stup de albine si vezi ce complexa e viata lor...cum a ajuns asa? ne vom intreba cu totii.
ce pierzi daca crezi in D-zeu si nu exista?-nimic!
ce pierzi daca crezi in D-zeu si exista?-totul!
ma bucur enorm ca tu crezi in Dumnezeu pentru ca eu cred in El neconditionat! Sunt multe lucruri care se indeplinesc atunci cand ai nevoie eu jur ca in ultimul timp am avut numai necazuri si de fiecare data cand m-am rugat la el daca nu m'a ajutat in acel moment dupa cateva zile vedeam simteam ajutorul lui si eram cea mai fericita ii multumeam si ii multumesc si acum pentru tot ce imi ofera zi de zi in primul rand pentru viata si pentru sanatate apoi pentru fericire fie ea putina sau multa.
chiar daca sunt trista si simt ca totul se destrama in jurul meu ma gandesc ca am pe cineva acolo sus care ma iubeste si are grija de mine acela este insusi Dumnezeu.cum sa nu cred in el cand de fiecare data cand il chem el vine in ajutorul meu.
in aceasta lume bizara, in momentul in care ai incetat sa crezi in acel ceva ce te tine in picioare esti pierdut, imposibil sa nu crezi chiar daca nu ai vazut, mie putere si curaj imi da doar bunul Dumnezeu, si stiu ca fara el as fi pierduta.atata timp cat ma gandesc, ca acolo sus cineva ma iubeste nu ma pot abate din drum oricat de greu ar fiiti multumesc ca crezi in Dumnezeu ai spus o vorba mare ma bucur enorm sper ca toti sa ia aminte si sa invete de la cei care cred cu adevarat sa creada la randul lor in El!
Kiss dulce:*

Eu nu cred in nici o "divinitate". Ne nastem traim si murim, punct. @Marthutza01 asa fain ar fi daca NU AI MAI FACE COPPY-PASTE ca banuiesc ca pe @alexmatei nu il interesa ce scrie pe 'nspe mii de siteuri ci doar parerea ta.

Eu cred ca da exista Dunmezeu:
Dumnezeu este fie sintagma prin care se face referire la divinitatea supremă a celor trei religii monoteiste abrahamice: iudaism, creştinism, islam, fie un termen sinonim cu acela de „divinitate, zeitate, zeu/zeiţă". În general se poate determina la care dintre cele două sensuri se face referire într-un text prin faptul că în prima sa accepţiune termenul este scris cu majusculă, iar în cealaltă cu literă mică.
În primul sens, termenul „Dumnezeu" corespunde tetragramei ebraice YHWH, ce este un acronim; transliterarea acestei tetragrame mai cunoaşte şi formele YHVH, JHVH sau JHWH. În lipsa altor precizări, în vorbirea curentă „Dumnezeu" desemnează Dumnezeul evreilor, al creştinilor şi al musulmanilor.
Cuprins [arată]
[modifică]De la dumnezei la Dumnezeu

Multă vreme populaţia regatelor Iuda şi Israel l-au venerat pe IHWH, un zeu tribal propriu, în schimbul speratei protecţii din partea acestuia, fără a nega însă existenţa divinităţilor ţărilor vecine. Această practică se numeşte „monolatrie", evreii având chiar perioade în care s-au rugat ocazional la aceste zeităţi. Astfel, Biblia ne spune (1 Cronici 14:7) [1] că regele David a avut un fiu numit „Baaliada" (sau „Beeliada") , adică „Baal ştie" (Baal fiind una dintre principalele zeităţi cananeene, alături de „El") şi că Saul, şi el, a avut un fiu numit Eşbaal (1 Cronici 8:33) [2], adică „omul lui Baal". Biblia (Ieşire 15:11) [3] îl citează pe Moise spunând: „Cine e ca Tine între dumnezei Doamne?". Psalmul 86:8 [4] reia şi el ideea: „Nimeni nu e ca tine între dumnezei, Doamne". În alţi psalmi (e.g.,82:1) [5] dumnezeul evreilor ni se spune că stă de vorbă într-o adunare de dumnezei („[. . .] El judecă în mijlocul dumnezeilor.") sau „alţi dumnezei se închină Lui" (Psalm 97:7 - 9) [6]. Aceeaşi idee a „zeului nostru printre alţi zei" este reluată şi-n Exod (18:11) [7] unde Ietro, socrul lui Moise, declară: „Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii;" De unde concluzia că folosirea pentru YHWH a substantivului comun plural „dumnezei" („Elohim" pluralul de la „El"/„Eloha"), în afară de a sugera un plural de politeţe indică şi spre multitudinea de zei/divinităţi pe care acesta le-a înlocuit în cursul procesului de trecere a religiei evreieşti spre monoteism. La babilonieni, zeul Marduk întruchipează din ce în ce mai mulţi zei (Lugal-Aki, Nirig, Nergal, Bel şi Nebo). Acest fenomen de unificare a panteonului naţional are corespondenţă şi în religia Egiptului, deşi nici babilonienii, nici egiptenii nu au atins monoteismul iudaic.
Dovezi arheologice vin să sprijine textul biblic, demonstrând că în perioada monarhică, sub Solomon, evreii divinizau mai mulţi dumnezei în afară de YHWH, precum Baal, Aşera (soţia lui YHWH) [8], Milkon şi Kemos. Panteonul evreiesc era ierarhic, în el intrând şi kerubimi (sau heruvimi), iniţial personificări ai norilor furtunii, fiinţe fantastice cu aripi de acvilă cunoscute şi de către alte populaţii canaaneene [9], serafimi (şerpi înaripaţi) etc [10].
[modifică]Etimologie

În limba română termenul este un împrumut de la păgânism, el provenind din latinescul „Domine Deus", mai exact din forma sa populară fără „i" („Domne Deus"), „veche invocaţie păgână adoptată şi de creştini pentru unicul lor Dumnezeu." [11].
[modifică]Concepţii despre Dumnezeu


Puteţi îmbunătăţi această secţiune, extinzând-o.
Mai multe informaţii ar putea fi găsite pe pagina de discuţii sau la cereri de extindere.
[modifică]Concepţia creştină
În creştinism, Dumnezeu, YHWH, este văzut ca fiind creatorul Pământului şi al Lumii.
De obicei se consideră că are atributele de sfinţenie (separat de păcat şi incoruptibil), justeţe (are dreptate în toate), suveranitate (are voinţă proprie), omnipotenţă (atotputernic), omniştiinţă (atotştiutor), omnibenevolenţă (atotiubitor) şi ubicuitate (omniprezent). Scripturile conţin multe afirmaţii directe referitoare la calităţile lui Dumnezeu. Iată doar câteva exemple: „DOMNUL iubeşte dreptatea" (Psalmul 37:28) [12]; Dumnezeu este „atotînalt în putere" (Iov 37:23) [13]; „«Eu sunt loial», este declaraţia lui Iehova" (Ieremia 3:12)[14]; „El este înţelept cu inima" (Iov 9:4) [15]; El este „un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mânie şi abundent în bunătate iubitoare şi adevăr" (Exodul 34:6) [16]; „Tu, o, Iehova, eşti bun şi gata să ierţi" (Psalmul 86:5)[17]; şi o calitate a sa este predominantă, „Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4:8) [18].


Isus Pantocrator, Dumnezeu Fiul, mozaic din Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, (azi Istanbul)
Mulţi creştini mărturisesc trei persoane, sau ipostaze (forma veche: ipostasuri), ale lui Dumnezeu. În Sfânta Evanghelie după Ioan, Iisus însuşi spunea: „Eu şi Tatăl Meu una suntem" (Ioan 10:30) [19], pentru ca mai apoi să menţioneze toate cele trei ipostaze: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu." (Ioan 14:26) [20]. Se înţelege din acestea, după cum Sfântul Grigore Teologul explică: Cele trei ipostasuri sunt „o singură Fire în trei proprietăţi, înţelegătoare, desăvârşite, existând prin ele însele, deosebite în număr, dar nu deosebite în Dumnezeire" [21].
Această formă de triplă manifestare este numită conform multor denominaţiuni creştine Sfânta Treime, nefiind însă recunoscută de adepţii iudaismului, islamului şi unor culte creştine. Sfânta Treime are în comun Dumnezeirea, conform multor culte creştine.
Dumnezeu Tatăl este, conform celor mai multor culte creştine, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alături de Fiul şi de Sfântul Duh. Dumnezeu Tatăl este nenăscut şi negenerat.
Dumnezeu Fiul este, conform celor mai multor culte creştine, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alături de Tatăl şi de Sfântul Duh. Dumnezeu Fiul este născut din Dumnezeu Tatăl mai înainte de timp şi întrupat ca om, în timp, din Fecioara Maria [22], prin adumbrirea acesteia cu Dumnezeu Duhul Sfânt (Luca 1:35) [23].
Dumnezeu Duhul Sfânt este, conform celor mai multor culte creştine, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alături de Tatăl şi de Fiul. Dumnezeu Duhul Sfânt purcede din Dumnezeu Tatăl (după creştinismul ortodox) sau din Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul (după creştinismul catolic şi cel protestant).
Unde locuieşte Dumnezeu? În câteva versete se spune despre „ceruri" că sunt „locul locuinţei" lui Dumnezeu (1 Împăraţi 8:39, 43, 49 [24] ; 2 Cronici 6:33, 39 [25]). Un singur verset însă descrie măreţia lui Iehova Dumnezeu astfel: „Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde" (2 Cronici 6:18) [26].
„Dumnezeu este un Spirit", spune Biblia (Ioan 4:24) [27]. Biblia spune despre „ceruri", sau „cer" [28] că sunt locuinţa lui Dumnezeu (Psalmi 123:1 [29], Ecclesiast 5:2 [30]), deci Dumnezeu are o locuinţă bine stabilită (vezi,e.g.,Iov 23:3) [31].
Biblia oferă şi alte răspunsuri legat de locuinţa lui D-zeu: Dumnezeu locuieşte în Sion [28] : Psalmi 9:11 [32], Psalmi 76:2 [33], Ioel 3:17 [34], 21 [35], şi Dumnezeu este omniprezent [36] (panteism sau panenteism): Psalmi 139:7-10 [37], Fapte 17:28 [38].
Biblia îl caracterizează pe Dumnezeu ca fiind de sex bărbătesc, deşi textul Gen. 1:26-27:
„26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ."
27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut [39]"

ar implica faptul că Dumnezeu este androgin sau pe cel că Dumnezeu are o parteneră.[40]


Primul din cele 99 de nume ale lui Allah
[modifică]Concepţia islamică
Pentru detalii, vezi: Alah.
In Islam, Dumnezeu poartă numele de Allah. Mahomed, întemeietorul ei, arată că Allah este acelaşi cu Dumnezeul biblic. De asemenea, Isus apare în revelaţiile lui.
[modifică]Concepţia iudaică


O figurină 'Aşerah', presupusa soţie a lui YHWH
Iudaismul este cea mai veche religie abrahamică, având însă un număr mai redus de credincioşi. Iudaismul, centrat pe existenţa unui Dumnezeu revelat lui Moise, a jucat un rol esenţial în păstrarea identităţii naţionale a poporului evreu şi formarea Statului Israel.


Imagine al unui fragment de oală ceramică găsit la Kuntillet Ajrud deasupra inscripţiei „Berakhti etkhem l’YHVH Shomron ul’Asherato"
[modifică]Dumnezeii preiudaici ai evreilor; mărturii arheologice
Înainte şi în cursul perioadei monarhice, evreii au cunoscut fenomenul monolatriei. Atât dovezile arheologice cât şi textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh, sau Dumnezeu, împreună cu zeităţi locale, ca Aşerah şi Baal, şi cei care ţineau la a-l adora numai pe Iahveh.[41] Sursa deuteronomică oferă dovezi ale existenţei unei puternice facţiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârşitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea şi prevalenţa unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomică pe surse anterioare ei şi cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomici în scopul de a-şi impune punctele lor de vedere teologice.[42] Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel şi în jurul său în perioada monarhiei.[43]
Stâlp cultic
De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraş din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicaţii politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau registre. În registrul de jos, sau pe nivelul patru, se află o figură de femeie cu mâinile aşezate pe capetele a doi lei care stau aşezaţi la dreapta şi la stânga ei. Figura de femeie poate fi interpretată drept zeiţă, fie Aşerah, Astarte, sau Anat. Al treilea registru are două figuri de sfinx aripi cu un loc liber între ele. Al doilea nivel conţine un arbore sacru flancat de ambele părţi de ibişi care stau pe picioarele lor din spate. Registrul de sus arată un patruped (o bovină sau un cal) cu un disc solar deasupra lui. Nu este cert dacă Taanach a fost fie sub control israelit fie sub control canaanit când a fost produs stâlpul, iar interpretările lui diferă [44]. Dacă patrupedul de pe nivelul de sus este luat drept bovină, el poate fi identificat fie cu Iahveh fie cu Baal. Discul solar de deasupra patrupedului reprezintă fie zeul Soarelui fie cerul [45]. Cei mai mulţi autori sunt de acord că arborele sacru din al doilea registru trebuie identificat cu o aşerah, deşi arborele stilizat este adesea văzut drept obiect de cult mai degrabă decât imagine a unei zeiţe.[46] Figurile de tipul sfinxului înaripat de pe al doilea nivel au fost interpretate drept heruvimi iar spaţiul dintre ele îl reprezintă pe invizibilul Iahveh ca „stând pe tronul făcut din heruvimi" deşi spaţiul liber poate fi de asemenea interpretat ca permiţând observatorilor să vadă un foc sau o figurină dinăuntrul stâlpului.[47] Deşi sunt posibile o varietate de interpretări, Mark S. Smith conchide că „Pe scurt, asumând datarea corectă a acestui stâlp în secolul al X-lea, stâlpul atestă politeismul din zonă."[48]
Combinaţie de iconografii şi inscripţii
Alt exemplu de politeism din Levantul de Sud a fost descoperirea unei combinaţii de iconografii şi inscripţii la un centru religios/loc de poposire pentru călători de la Kuntillet Ajrud, în nordul deşertului Sinai, care datează din secolul al VIII-lea î.e.n.[49] Printre multe alte artefacte se afla un mare vas de păstrat alimente care a atras multă atenţie. Faţa vasului conţine iconografie arătând trei figuri antropomorfice şi o inscripţie care se referă la „Yahweh … şi a sa aşerah". Inscripţiile conduc la identificarea rapidă a două din figurile care stau în prim-plan ca reprezentându-l pe Iahveh şi soţia lui, Aşerah, dar cercetări ulterioare le-au identificat drept figuri Bes.[50] Câţiva cercetători, inclusiv William G. Dever [51], şi Judith Hadley[52] continuă să interpreteze inscripţia într-un mod în care ea se referă la Aşerah drept zeiţă israelită şi soţia lui Iahveh.
Cercetări privind consoarta lui Dumnezeu
William Dever a scris o carte numită „Did God Have a Wife?" [Să fi avut Dumnezeu o soţie?] care se referă la dovezile arheologice, printre care multe figurine femeieşti dezgropate din Israelul antic, care susţin ipoteza sa că Aşerah a funcţionat drept zeiţă şi soţie a lui Iahveh în religia populară israeliană din perioada monarhică. Un recenzent consideră că teoria lui Dever „este plin de lacune iar cartea e plină de dezinformări."[53] Opus interpetării „aşerei" drept zeiţă în inscripţiile din Kuntillet ‘Ajrud, alţi câţiva autori, inclusiv Mark S. Smith [54], John Day [55], şi Andre Lemaire [56], văd aşerah din aceste inscripţii ca un obiect de cult, arbore stilizat sau loc de închinare prin care binecuvântările lui Iahveh erau comunicate, mai degrabă decât o zeiţă care ar putea funcţiona drept soţie.[57] „Nici iconografia nici textele nu ne pot obliga să interpretăm relaţia dintre ‘Yahweh ... şi a sa aşerah’ din Epoca Fierului IIB în sensul unei relaţii (determinată sexual) dintre două forţe care ar fi împerecheate şi să ne oblige astfel să acceptăm că aşerah ar avea statut de parteneră. ‘Aşerah lui Yahweh’ nu era egală în rang cu Iahveh ci este mai degrabă o entitate mediatoare care aduce binecuvântările lui şi este concepută mental sub forma unui arbore stilizat, care îi era astfel subordonat lui Iahveh."[58]
Arheologii şi istoricii ne oferă o multitudine de căi de a organiza şi interpreta informaţia iconografică şi textuală disponibilă. William G. Dever distinge între „religia oficială/religia de stat/religia cărţii" ale elitei şi „religia populară" a maselor.[59] Rainer Albertz distinge „religia oficială" de „religia familială", „pietatea personală" şi „pluralismul religios intern".[60] Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale" şi „religii populare" din Israelul antic [61]. Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral",[62] Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă şi sincretistă (Miller recunoaşte faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul şi că ortodoxia nu era o realitate fixă şi imuabilă în religia Israelului antic).[63]
Interpretarea dovezilor arheologice
„Idolatria poporului lui Iuda nu era o abatere de la un monoteism anterior al lor. Ea era de fapt felul în care poporul lui Iuda se închina de sute de ani.[64]"
—Israel Finkelstein şi Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.
Conform ipotezei documentare, majoritatea celor patruzeci de referinţe la Aşerah din cadrul Bibliei ebraice derivă de la redactorul istoriei deuteronomiste (cărţile lui Iosua, Samuel, Judecătorilor şi Regilor), redactor numit D sau Deuteronomistul, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: Deuteronomistul judecă regii lui Israel şi ai lui Iuda conform de cât de riguros au susţinut Iahvismul, combătând adorarea Aşerei şi a altor zeităţi. Despre regele Manase, el afirmă de exemplu că a aşezat un stâlp al Aşerei în Templul din Ierusalim, el fiind prin urmare cineva care „a făcut ce era rău în ochii DOMNULUI" (2 Imparati 21:7), în timp ce regele Ezechia „a distrus locurile înalte, a spart stâlpii şi a spart Aşerah" (18:4), prin urmare fiind considerat drept cel mai virtuos rege al lui Iuda dinaintea venirii reformatorului Iozia, sub domnia căruia a fost scrisă istoria deuteronomistă.
Biblia ebraică foloseşte termenul de aşerah în două sensuri, drept obiect de cult şi ca nume divin.[65] Ca obiect de cult aşerah poate fi „făcut", „doborât" şi „ars", iar Deuteronom 16:21 interzice plantarea de copaci ca aşerah, sugerând că se referă la un copac stilizat sau trunchi cioplit.[66] Alte versete se referă clar la o zeiţă, cum ar fi de exemplu 2 Imparati 23:4-7, în care sunt făcute obiecte „pentru Baal şi Aşerah".[67] Referinţele la aşerah din Isaia 17:8 şi 2:8 sugerează că în gândirea antică nu se făcea distincţie între obiect şi zeiţă.[68] Inscripţii invocând binecuvântări de la „Iahveh şi aşerah a sa" au fost găsite în două situri de pe teritoriul anticului Iuda, iar una dintre ele include un desen al două figuri care pot să-l reprezinte pe Iahveh şi pe Aşerah ca soţie a lui Iahveh.[69] Este posibil că Aşerah era asociată cu regina principală din vechiul Iuda şi din Israel, iar această asociere fermă cu cultul regilor ar putea lămuri dispariţia completă a zeiţei atunci când monarhia a dispărut.[70]
Aşerah
William G. Dever a sugerat că Aşerah era adorată drept împărăteasa cerului (evreii coceau mici prăjituri pentru serbarea sărbătorii ei),[71] dar John Day afirmă că „nu există nimic din primul mileniu î.e.n. care să denote că Aşerah era „împărăteasa cerului" sau s-o asocieze pe ea în mod special cu cerul."[72]
Figurinele Aşerei sunt mărturii arheologice extrem de întâlnite, indicând popularitatea cultului ei din cele mai vechi timpuri până la exilul în Babilon.[73] Mai rare sunt inscripţiile care-l leagă pe Iahveh de Aşerah, care au fost descoperite: un ostrakon din sec. al VIII-lea î.e.n. înscris cu „Berakhti etkhem l’YHVH Shomron ul’Asherato" (ebraică: בירכתי אתכם ליהוה שומרון ולאשרתו) a fost descoperit de arheologi israelieni la Kuntillet Ajrud în cursul excavărilor din deşertul Sinai în 1975. Aceasta se traduce ca: „Te-am binecuvântat prin YHVH din Samaria şi Aşerah a Sa" (sau poate „... prin YHVH păzitorul nostrul şi Aşerah a Sa", dacă „Shomron" ar trebui citit ca „shomrenu"). Altă inscripţie, din Khirbet el-Kom (de lângă Hebron) scrie: „Binecuvântat fie Uriyahu de către Yahweh şi de Aşerah a Sa; el l-a salvat de duşmanii săi!".[74] Tilde Binger observă în studiul ei Asherah: Goddesses in Ugarit, Israel and the Old Testament (1997, p. 141), că există mărturii că Aşerah poate fi văzută ca fiind „o stelă de lemn neiconică sau o columnă de un anumit fel, un copac viu sau o statuie mai obişnuită." O statuie de lemn cioplită din topor şi plantată în solul casei era simbolul Aşerei, iar uneori o statuie de lut fără picioare. Imaginile ei cultice („idolii") au fost găsite de asemenea în păduri, sculptate în copaci vii, sau sub formă de stâlpi de lângă altar care erau plasaţi la marginea unor drumuri. Stâlpii Aşerei sunt menţionaţi în Exod, Deuteronom, Cartea Judecătorilor şi Cărţile Împăraţilor, a doua Carte a Cronicilor şi cărţile lui Isaia, Ieremia şi Mica. Termenul apare adesea doar ca אשרה, Aşerah; acesta este tradus ca „arbori" în traducerea făcută la cererea regelui Iacob I al Angliei şi ca „stâlpi" în o altă versiune engleză [75], deşi în text nu apare niciun cuvânt care ar putea fi tradus ca „stâlpi".
[modifică]Argumente pro şi contra existenţei lui Dumnezeu

Pentru detalii, vezi: Existenţa lui Dumnezeu.
Existenţa sau inexistenţa lui Dumnezeu, în special al Dumnezeului creştin şi iudaic, este un subiect imens al literaturii filosofice. După ce în antichitate şi în evul mediu numeroşi filosofi şi teologi au urmărit cu preponderenţă demonstrarea existenţei lui, în zilele noastre accentul se pune pe demonstrarea inexistenţei.
Platon şi Aristotel demonstrau existenţa unei cauze primare de la care provin toate celelalte cauze (argumentul cosmologic);
Sf. Anselm de Canterbury propune argumentul ontologic în favoarea existenţei, reluat mai apoi de Descartes şi criticat de Kant (existenţa nu e un predicat) [76];
Filosoful englez William Paley propune analogia ceasornicarului, care în esenţă constă în a arăta că, aşa cum un ceasornic, un mecanism suficient de complex, are un creator, aşa şi omul, un mecanism cu mult mai complex, trebuie să aibă un Creator;
Spinoza demonstra existenţa lui Dumnezeu pe bază de definiţii şi axiome [77]; -Spinoza nu era teist ci panteist [78]: pentru el Dumnezeu este Natura[79];
Promotorii religiei arată rolul jucat de aceasta în crearea unui sistem convergent, dacă nu unitar, de valori comportamentale (sau morale), care au influenţat apoi creşterea economică [80];
Lipsa dovezilor pentru existenţa zeilor/supranaturalului e principalul argument al ateilor. Bertrand Russell, celebrul filosof, matematician şi logician ateu, a fost întrebat ce ar spune dacă ar ajunge în faţa lui Dumnezeu după moarte, iar acesta i-ar cere motivele pentru care nu a crezut în El. Replica lui Russell a fost sarcastică dar sinceră: „N-au fost suficiente dovezi, Doamne, n-au fost suficiente dovezi.";
Evoluţionismul contrazice direct cartea Genezei [81]. În primul capitol al Genezei, se arată că Dumnezeu a făcut:
„pomi roditori, care să facă rod după soiul lor" (Geneza 1:11),
„iarbă cu sămânţă după soiul ei" (Geneza 1:12),
„peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor;... orice pasăre înaripată după soiul ei" (Geneza 1:21),
„vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor" (Geneza 1:24),
„fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor" (Geneza 1:25).
Formularea „a făcut...după soiul lor" implică o creare simultană a tuturor acestor forme de viaţă de către Dumnezeu, ceea ce contrazice dovezile materiale privind evoluţia acestora, independent de voinţa lui.
Problema răului (tema teodiceii)[82] pune la îndoială existenţa unui zeu care este deopotrivă omnipotent, atotcunoscător şi atotiubitor, aducând argumentul că un asemenea zeu nu ar trebui să permită existenţa răului şi a durerii [83].


Procentajul populaţiei din ţările europene care la recensământul din 2005 au răspuns că „au credinţă că există Dumnezeu".
Filosoful german Karl Marx opinează că religia ar fi „opiu pentru mase", în sensul că acestea din urmă ar fi îndoctrinate (sau sedate, ca şi sedarea cu opiu), de religie şi promotorii acesteia, împotriva declanşării revoluţiei proletare şi a făuririi unei societăţi mai bune.
În special în ţările în care creştinismul este subvenţionat de stat, atunci când clerul--servitorii lui Dumnezeu--comite numeroase încălcări ale normelor religioase pe care le propovăduieşte, aceasta reprezintă o atingere directă a conceptului de Dumnezeu [84].
Pastorul protestant olandez Klaas Hendrikse, care este ateu,[85] a argumentat într-o carte controversată că inexistenţa lui Dumnezeu nu ne poate împiedica să credem în Dumnezeu. După el, existente sunt obiectele materiale, iar Dumnezeu nu este un obiect material, ci un proces, o trăire care are loc prin şi între credincioşi.[85]
[modifică]Distribuţia credinţei în Dumnezeu

Pentru detalii, vezi: Lista populaţiilor după religie.
Aproximativ 54% din populaţia lumii s-a identificat ca aparţinând uneia din cele trei religii abrahamice (33% creştini, 21% musulmani, 0.22% evrei). Din restul de 46%, 6% sunt budişti, 13% hinduşi, 6% religii tradiţionale chineze, 6% cu diferite alte religii şi 16% nereligioşi (atei, agnostici, sau persoane care au răspuns cu „fără religie" în cadrul studiilor efectuate). Majoritatea acestor religii implică credinţa într-un zeu sau în mai mulţi zei [86]. (Alte religii avraamice includ Credinţa Bahá'í, Samaritanismul, Mişcarea Rastafari, Yazidismul şi Biserica unificării.)
Pe continentul european, credinţa în Dumnezeu este cea mai răspândită în ţările ortodoxe (România, Grecia), musulmane (Turcia) sau romano-catolice (Polonia, Portugalia) [87].
[modifică]Bibliografie

^ CRONICI 1 14 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu Diacritice
^ PARALIPOMENA 1 8 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa
^ EXOD 15 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu Diacritice
^ PSALMI 86 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa
^ PSALMI 82 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu Diacritice
^ PSALMI 97 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa
^ GENESA 18 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu Diacritice
^ en Israel Finkelstein şi Neil Asher Silberman (2001:242) The Bible Unearthed: Archaeology's New Vision of Ancient Israel and the Origin of Its Sacred Texts, Free Press, New York.
^ en Judaism, Britannica online 2008, p. 166 din 213
^ Charles Hainchelin, Originea Religiei (Les Origines de la Religion - Paris: Les Editions sociales, 1950) Editura de Stat pentru Literatură Politică, 1956, p. 122
^ Istoria Bisericii Ortodoxe, de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Ed. Institutului biblic şi de Misiune a B.O.R., Buc. 1993, p. 73.
^ PSALMI 37 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu
^ IOV 37 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa
^ IEREMIA 23 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa
^ IOV 9 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu Diacritice
^ IESIREA 34 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa
^ PSALMI 86 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu Diacritice
^ IOAN 1 4 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa
^ IOAN 10 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu
^ IOAN 14 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu
^ el Sf. Grigorie Teologul, Contra Arienilor şi despre sine, 16, Migne, Patrologia Graeca, XXXVI, col. 236 A
^ Maria este venerată de unele culte creştine
^ LUCA 1 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa
^ REGI 1 8 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu
^ PARALIPOMENA 2 6 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa
^ CRONICI 2 6 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu Diacritice
^ IOAN 4 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa
^ a b en Where does God dwell? Sceptics' annotated Bible.
^ en Ps 123:1 - Passage Lookup - Romanian - BibleGateway.com
^ en Eccl 5:2 - Passage Lookup - Romanian - BibleGateway.com
^ IOV 23 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu
^ Ps 9:11 - Passage Lookup - Romanian - BibleGateway.com
^ Ps 76:2 - Passage Lookup - Romanian - BibleGateway.com
^ Joel 3:17 - Passage Lookup - Romanian - BibleGateway.com
^ Joel 3:21 - Passage Lookup - Romanian - BibleGateway.com
^ en Answering the atheist
^ Ps 139:7-10 - Passage Lookup - Romanian - BibleGateway.com
^ Acts 17:28 - Passage Lookup - Romanian - BibleGateway.com
^ [1]
^ en Elaine H. Pagels "What Became of God the Mother? Conflicting Images of God in Early Christianity" Signs, Vol. 2, No. 2 (Winter, 1976), pp. 293-303
^ en 1 Imparati cap. 18, Ieremia cap. 2; Othmar Keel, Christoph Uehlinger, Gods, Goddesses, and Images of God in Ancient Israel, Fortress Press (1998); Mark S. Smith, The Origins of Biblical Monotheism: Israel’s Polytheistic Background and the Ugaritic Texts, Oxford University Press (2001)
^ en Steven L. McKenzie, Deuteronomistic History, The Anchor Bible Dictionary Vol. 2, Doubleday (1992), pp. 160-168; Mark S. Smith, The Origins of Biblical Monotheism: Israel’s Polytheistic Background and the Ugaritic Texts, Oxford University Press (2001) pp. 151-154
^ en Othmar Keel, Christoph Uehlinger, Gods, Goddesses, and Images of God in Ancient Israel, Fortress Press (1998); Mark S. Smith, The Origins of Biblical Monotheism: Israel’s Polytheistic Background and the Ugaritic Texts, Oxford University Press (2001)
^ en Patrick D. Miller, The Religion of Ancient Israel, Westminster John Knox Press (2000) pp. 43-45
^ en Mark S. Smith, The Early History of God, Yahweh and Other Deities in Ancient Israel, Eerdmans (2002) p. 53; Judith M. Hadley, The Cult of Asherah in Ancient Israel and Judah: Evidence for a Hebrew Goddess, Cambridge University Press (2000) pp. 175-176
^ en Judith M. Hadley, The Cult of Asherah in Ancient Israel and Judah: Evidence for a Hebrew Goddess, Cambridge University Press (2000) pp. 175-176; Othmar Keel, Christoph Uehlinger, Gods, Godesses, and Images of God in Ancient Israel, Fortress Press (1998) pp. 207-237
^ en Judith M. Hadley, The Cult of Asherah in Ancient Israel and Judah: Evidence for a Hebrew Goddess, Cambridge University Press (2000) pp. 174-175
^ en Mark S. Smith, The Early History of God, Yahweh and Other Deities in Ancient Israel, Eerdmans (2002) p. 53
^ en Ze’ev Meshel, Kuntillet ‘Ajrud: An Israelite Religious Center in Northern Sinai, Expedition, Summer 1978, pp. 50-55
^ en John Day, Yahweh and the Gods and Goddesses of Canaan, Sheffield Academic Press (2002) pp. 50-51
^ en William G. Dever, Did God Have A Wife?: Archaeology and Folk Religion in Ancient Israel, Eerdmans Publishing (2005)
^ en Judith M. Hadley, The Cult of Asherah in Ancient Israel and Judah: Evidence for a Hebrew Goddess, Cambridge University Press (2000) pp. 122-136
^ en A Shmuel, Did God Really Have a Wife, The Biblical Archaeology Review, Vol. 32 (2006) pp. 62-66
^ en Mark S. Smith, The Early History of God, Yahweh and Other Dieties in Ancient Israel, Eerdmans (2002), p. xxxii-xxxvi
^ en John Day, Yahweh and the Gods and Goddesses of Canaan, Sheffield Academic Press (2002) pp. 50-52
^ en Who or What Was Yahweh’s Asherah? André Lemaire, BAR 10:06, Nov/Dec 1984
^ en Kuntillet ‘Ajrud, Mercer Bible Dictionary, Mercer University Press (1991) pp. 494-494
^ en Othmar Keel, Christoph Uehlinger, Gods, Godesses, and Images of God in Ancient Israel, Fortress Press (1998) p. 237
^ en William G. Dever, Did God Have A Wife?: Archaeology and Folk Religion in Ancient Israel, Eerdmans Publishing (2005) p. 5
^ en Rainer Albertz, History of Israelite Religion Vol. 1, Westminster Jonk Knox Press (1994) p. 19
^ en Jacques Berlinerblau, Official Religion and Popular Religion in Pre-Exilic Ancient Israel. University of Cincinnati, Judaic Studies Program (2000)
^ en William G. Dever, Did God Have A Wife?: Archaeology and Folk Religion in Ancient Israel, Eerdmans Publishing (2005) p. 7
^ Patrick D Miller, The Religion of Ancient Israel, Westminster John Knox Press (2000) pp. 46-62
^ en Finkelstein, Israel; Silberman, Neil Asher (2002) [2001]. „9. The Transformation of Judah (c. 930-705 BCE)" (în engleză). The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts. (ed. First Touchstone Edition 2002). New York: Touchstone. p. 234. ISBN 978-0-684-86913-1. „The idolatry of the people of Judah was not a departure from their earlier monotheism. It was, instead, the way the people of Judah had worshipped for hundreds of years."
^ en K. van der Toorn, Bob Becking, Pieter Willem van der Horst, "Dictionary of deities and demons in the Bible", p.99
^ en K. van der Toorn, Bob Becking, Pieter Willem van der Horst, „Dictionary of deities and demons in the Bible", p.101
^ en K. van der Toorn, Bob Becking, Pieter Willem van der Horst, „Dictionary of deities and demons in the Bible", p.102
^ en K. van der Toorn, Bob Becking, Pieter Willem van der Horst, „Dictionary of deities and demons in the Bible", p.103
^ en K. van der Toorn, Bob Becking, Pieter Willem van der Horst, "Dictionary of deities and demons in the Bible", p.104
^ en K. van der Toorn, Bob Becking, Pieter Willem van der Horst, "Dictionary of deities and demons in the Bible", p.104
^ en William G. Dever, Did God Have a Wife? (Eerdmans, ISBN 0-8028-2852-3,2005) - a se vedea comentarii a acestui volum la Patrick D. Miller şi Yairah Amit.
^ en Day, John Yahweh and the gods and goddesses of Canaan Continuum International Publishing Group - Sheffie (26 Dec 2002) ISBN 978-0826468307, p.146
^ en Dever, William G. (2005), "Did God Have a Wife?: Archaeology and Folk Religion in Ancient Israel", (Eerdmans ISBN 0-8028-2852-3)
^ en Israel Finkelstein şi Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed: Archaeology's New Vision of Ancient Israel and the Origin of Its Sacred Texts, ISBN 0-684-86912-8
^ en New Revised Standard Version
^ en Existence is not a predicate Philosophyofreligion.info.
^ en Spinoza, The Ethics Part I (Definitions, Axioms, Prop. XI).
^ en Vezi definiţia panteismului în Michael Levine, "Pantheism" The Stanford Encyclopedia of Philosophy (2007 Edition), Edward N. Zalta (ed.).
^ Spinoza op. cit. Prop. IV. Cf. ibidem Preface.
^ Weber, Max (2007). Etica protestantă şi spiritul capitalismului. Bucureşti: Humanitas. ISBN 9735003902.
^ Biblia Romana: Geneza
^ en G.W. Leibniz, Theodicy.
^ fr Hans Jonas, Le concept de Dieu après Auschwitz
^ Este ceea ce în mod ironic se indică prin zicala românească „fă ce zice popa, nu ce face el"
^ a b nl Hendrikse, Klaas; Kuitert, Harry (2007). „Voorwoord" (în olandeză). Geloven in een God die niet bestaat. Manifest van een atheïstische dominee. Nieuw Amsterdam Uitgevers. pp. 7-8. ISBN 978-90-468-0308-0.
^ en http://www.adherents.com/Religions_By_Adherents.html
^ en National Geographic Family Reference Atlas of the World. Third Edition, pagina 50-51, National Geographic Society, Washington, 2010

Daca n-ar exista Dumnezeu n-ar exista oameni!
http://dumnezeuneiubeste.forumgratuit.ro

Exista eu tot cred.