Cand eram in clasa a 8-a, acum 3 ani, aveam o prietena foarte buna. de fiecare data cand ne certam sau ne bagau invidioasele peste noi incepeam amandoua si plangeam cate jumatate de ora si ajungeam acasa, plangeam iar si a doua zi cand ne vedeam ne impacam si iar plangeam de bucurie...
ce frumos era:-
De plans cred ca n-am mai plans de mult timp.Asa e firea mea, mai nesimtita din natura nu ma prea impresioneaza orice, dar da tin la prietenii mei si incerc sa le dovedesc, nu sa le spun. Vorbele sunt si vor ramane mereu zumzetFaptele, tata! Alea-s sfinte
Cred ca fiecare a crezut sau crede pana intr-un anumit punct. Pana cand prietenia dureaza. Deja cand lucrurile nu mai merg, clar si parerile sunt controversate. Personal, am crezut, pana cand mi-am dat seama ca totul era pe interes, pe o amarata de vacanta idioata. Acum, nu mai cred si poate e mai bine pentru mine
Şi eu am plâns îmreună cu un prieten, că ne-au băut şoriceii votca din sticlă.
Toate prieteniile dintre fete, de care am cunoştinţă au esuat, pentru. că fetele se lasă mai mult purtate de sentimente, ceea ce naşte discordanţe. În schimb, prietenia dintre băieţi e mai durabilă, că-i cam doare-n dos de sentimentalisme.
Fara a vrea funda trebuie sa recunosc ca eu nu cred in prietenie intre doua fete. Fetele sunt mult mai rele decat baietii. Baietii se cearta isi dau un pumn si ziua urmatoare se impaca ("Hai noroc frate!" dar fetele nu isi mai vorbesc toata viata daca asa vrea una din ele. "Istorii" de-ale mele? Oho sunt foarte multe. Prea multe de scris aici. Consider ca fetele se admira reciproc, se respecta si cateodata se inteleg una pe alta dar deja e prea mult. Conteaza si varsta pana la urma. Si gradul de maturitate a fiecareia.