Atat evolutionismul cat si creationismul (in sensul extrem al cuvantului) nu reprezinta decat niste conceptii unilaterale, cu tenta ideologica, ce depasesc atat stiinta propriu-zisa cat si teologia. Creatia este specifica teologiei, pe cand evolutia este unul din termenii reprezentativi pentru mentalitatea moderna, impus de gandirea stiintifica in diferite domenii. Teoria evolutionista se bazeaza pe niste principii. In mare aceste principii pot fi rezumate la urmatoarele: lumea este inteligibila, ea poate si trebuie descrisa dupa exigentele logicii formale ale matematicii; exigentele stiintifice impun o autosuficienta a legilor naturii in explicarea rationala. Stiinta nu trebuie sa recunoasca o interventie exterioara care sa perturbe cursul natural al transformarilor si schimburilor de energie; inteligibiliatatea lumii presupune universalitatea legilor naturale. Evenimentele trecute trebuie analizate in functie de legile stabilite azi si verificate in experientele prezente; universalitatea legilor naturii face ca fenomenul viului sa nu tina exclusiv de biologie, ci sa fie integrat intr-un fenomen natural cosmic (istoria omului e legata de istoria cosmosului); diversitatea formelor de viata nu este ireductibila. Fiintele vii trebuie studiate cautand o explicare generala. Acestea trebuie puse in continuitate unele cu altele si continuitatea se face dupa o arborescenta unde fiintele se diferentiaza incepand cu un stramos comun, printr-o succesiune de transformari; fiinta umana nu trebuie exclusa observatiei si explicatiei stiintifice.
Creatia insa trebuie articulata cu eshatologia. Aceasta e posibil deoarece avem un unic Dumnezeu Creator si Mantuitor. Un acelasi Dumnezeu creeaza lumea, dar ii da o orientare profund eshatologica, venind efectiv in lume, asumand-o si dandu-i un sens eshatologic. Articularea eshatologiei intr-o teologie a creatiei ne permite si o inradacinare reala si concreta in istorie, istoria nefiind separata de cosmos.
Prin teologia creatiei fiecare dintre noi devenim contemporani creatiei originare si intelegand astfel cosmologia, ea isi descopera orizontul eshatologic. Hristos e si Alfa, dar si Omega creatiei. Insistand pe finalitatea creatiei in Hristos ne putem ancora mai bine in realitatea prezenta, traind-o intr-o tensiune eshatologica, aspirand mereu spre sensul ultim al cosmosului si istoriei, care se desavarseste in eshaton dar poate fi anticipat si in istoria noastra, acum si aici. In aceasta perspectiva teologica se faciliteaza atat un dialog interconfesional (pentru ca aceasta teologie depaseste granitele confesiunii) dar si un dialog cu stiintele naturale din diferite domenii, care au inceput sa insiste pe finalitatea naturii, nu doar pe descrierea sau cauzalitatea ei.
Deci eu cred in teoria creationista!
SweetySweet întreabă:
ale0409 întreabă: