Voi pentru ce traiti? Care e scopul vostru in viata?

Este un subiect mult prea lung si mult mai complex, cel putin din punctul meu de vedere, care am tot felul de pareri legate de scopul in viata.
Primul este ca nu avem nici un scop. Pur si simplu suntem aici pentru ca asa s-a intamplat. Am auzit odata o teorie interesanta, ca noi suntem niste specii care avem capacitatea de a ne auto-observa. Suntem exact ceea ce este si natura, doar ca noi suntem constienti de ceea ce suntem.
E posibil sa noi sa nu avem nici un scop in viata, dar noi sa vrem unul.
O teorie care nu prea merita dezvoltata, pentru ca deja presupun ca sti in ce consta este teoria cu Dumnezeu, ca suntem aici ca sa ne pocaim, pentru ca au facut nu stiu ce Adam si Eva, etc.
O alta perere este faptul ca scopul nostru in viata este confortul. Desi pare banal, si deloc atata de interesant pe cat am vrea noi sa fie, este un raspuns de realist.
Scopul nostru ar putea fi, pur si simplu, comoditatea, pe toate planurile. Suntem doar niste fiinte, cre vrem sa ne simtim comod pe plan financiar, sentimental, profesional, etc, iar scopul nostru in viata este sa ajungem la un punct in viata in care sa ne simtim "comozi" din orice punct de vedere.

O alta teorie, pe care o indragesc destul de mult, este ca suntem aici pentru a cunoaste.
Mie cel putin imi place teoria asta, ca si "scuze" pentru prezenta mea in aceasta lume.
Consider ca exista pe lume tot felul de lucruri care merita stiute, care merita traite, care merita studiate, dar nu din punct de vedere stiintific, nu obiectiv, ci studiate din punct de vedere sentimental.
Eu cel putin prefer sa cred ca sunt aici ca sa studiez ceea ce ma intereseaza. Fiecare dintre noi avem un lucru care ne place, sau de care suntem interesati, asa ca prefer sa consider ca sunt aici pentru ca evolua si pentru ca ajunge la un maxim de experienta in acel domeniu sau acele domeniu de care sunt interesat.
De asemenea se poate lua in considerare cunoasterea unor lucruri secundare, pe care nu le doresti, sau pe care nu le-ai dorit initial, deloc sau nu asa mult, dar asta-i partea a doua.

Sau, ironic ar fi, ca scopul nostru pe Pamant sa fie cercetarea scopului nostru pe Pamant. Ar fi ironia ironiilor.

Sincer, prefer sa nu imi bat atat de mult capul cu asa ceva. Sunt aici ori pentru un scop maret, ori pentru ceva banal, ori pentru a ma dezvolta eu, ca om.
Oricum ar fi, prefer sa profit de viata si sa "studiez" atat cat pot din elementele pe care ea mi le ofera, incluziv moartea.
Pentru mine, moartea este un lucru uneori asteptat, atat pentru ca vreau sa scap mai repede de aici, dar si pentru ca vreau sa cunosc mai repede acest sentiment.