Sa ne gandim logic,e frumos de cand te nasti pana cand mori.
nu e o varsta anume
daca stii sa-ti traiesti viata, o sa vezi ca e frumoasa
doar profita de fiecare clipa
si nu uitati, anii nu se intorc inapoi.
succes
Dupa parerea mea fiecare varsta are farmecul ei.La 3-4 ani esti copil.Nu ai griji, te joci toata ziua, iti doresti toate jucariile pe care le vezi in vitriniele magazinelor si doresti sa fii adult.La 6-7 intri la scoala, ai colegi noi, nici nu ti-ai dat seama cand a trecut timpul.Incepi sa crezi ca esti matur, responsabil de propria persoana si prietenii devin din ce in ce mai importanti pentru tine.La 14-15 deja esti adolescent.Acum apar primele idile.Prima dragoste pe care tu o crezi „adevarata" si care va dainui in inima ta pentru totdeauna. Certurile cu parintii si amicii devin tot mai frecvente si mai incarcate de reprosuri. Vrei sa fii pe picioarele tale, sa le demonstrezi celorlalti ca poti face lucruri si de unul singur, fara ajutorul cuiva.La 18 termini liceul si te gandesti la o facultate sau la o cariera pe care vrei sa o urmezi.Devi major, un adult care se intretine singur.Te gandesti la vremurile apuse in care nu aveai vreo grija si totl parea atat de usor.Iti dai seama ca timpul a trecut atat de repede si ca nu se mai intoarce.De acum va trebui sa te descurci singur.La 25 probabil deja ai familia ta.Esti stabilit intr-un oras unde ai o cariera si persoanele pe care le iubesti. Poate ca ai deja si copii.Iti retraiesti prin ei copilaria.Realizezi ca acum 10 ani nici nu visai sa ajungi aici unde esti. Poti afirma cu mandrie ca esti fericit/a.La 37 copiii tai deja...nu mai sunt copii.Au crescut.Acum sunt adolescenti.Se cearta si iti reproseaza lucruri care te dor atat de mult.Dar ii ierti, pentru ca de-alungul anilor le-ai fost aproape si ii iubesti.La 45 copiii tai deja sunt mari.Probabil ca deja sunt realizati si ca te mai suna din cand in cand sa vada ce mai faci.Nu-ti mai dau importanta si parca uita ca tu i-ai crescut si i-ai ajutat sa ajunga acolo unde au visat.La 52-55 deja esti bunic/a.Ai cativa nepotei de-o schioapa pe care copiii ti-i lasa in grija cand ei sunt prea ocupati.Din nou iti retraiesti copilaria.Incerci sa ii inveti de bine.Sa ii inveti ca viata este grea si ca ei vor trebui sa se descurce singuri.La 63 si nepotii iti sunt mari.Au ajuns adolescenti.Treci din nou prin reprosuri si certuri.Retraiesti perioada zbuciumata in care nepotii tai se afla.La 70 deja nimeni nu te mai viziteaza.Rarele cazuri in care cineva isi mai aminteste de tine sunt aniversarile si ...inmormantarea sotului/sotiei tale.La 80 probabil ca esti mort deja.Copiii varsa cateva lacrimi pe mormantul tau si suunt siguri ca „ti-au fost alaturi pana in clipa in care ti-ai dat duhul",dar. evident ca tu ai murit fara lumanare,singur/a, stingherita intr-unul din colturile intunecate ale camerei tale.
Asa trece viata. Timpul nu iarta pe nimeni asa ca pretuiti viata, cel mai de pret dar de la Dumnezeu.
P.S.
Am doar 13 ani, deci imi cer scuze daca am mai facut unele greseli. Sper ca te-am ajutat.Ciao:*Craciun fericit!
Dupa parerea mea este copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata fiind-ca atunci esti lipsit de griji si ai parte de multe bucurii iar cand cresti gata apar grijile problemele, vezi lumea altfel si iti doresti sa mai fi copil odata.
De acord cu tine intelept raspuns
anonim_4396 întreabă: