Vreau cât mai multe păreri.Ați simțit vreodată că locul vostru nu este printre persoanele pe care le iubiți? Că sunteți o cauză pierdută? Să plângeți și să vă gândiți "ce ar fi fost dacă..."? Să fiți dezamăgiți de ce persoană sunteți? Cum ați reușit să treceți peste acest "obstacol"?

Lucrurile astea pot fi interpretate în foarte multe feluri şi rar se aseamănă. Dă un exemplu concret.

Voi raspunde evaziv si sec la primele intreabri:
Ați simțit vreodată că locul vostru nu este printre persoanele pe care le iubiți?
-Nu, explicatia e mai jos.
Că sunteți o cauză pierdută?
-Nu prea, se intelege de mai jos de ce.
Să plângeți și să vă gândiți "ce ar fi fost dacă..."?
-Doar sa ma gandesc, fara sa plang
Să fiți dezamăgiți de ce persoană sunteți?
-Partial, in general imi accept greselile si invat din ele, si stiu ca nu e nimic ce sa nu pot repara in momentul de fata.
Cum ați reușit să treceți peste acest "obstacol"?
-Simplu, trebuie doar sa constientizezi ca daca tu acum ai disparea din viata persoanelor pe care le iubesti, cel mai probabil le vei face mai mult rau decat bine.
Asta cu referire la prima intrebare.
Pentru celelalte ideea e simpla, trecutul nu-l poti schimba oricat ai dori, dar din fericire iti poti schimba viitorul, deci mai exista speranta.

Nimeni nu e o cauza pierdută. Toti oamenii sunt pretiosi și importanți. Important e să ai o atitudine pozitivă. O inima veselă înseninează fața. Discuta cu cineva apropiat despre sentimentele tale si cere ajutor de specialitate, daca acestea persistă. Concentreaza-te asupra lucrurilor bune pe care le faci si continua sa faci bine altora.Invinge răul prin bine.

Esti depresiv/a. Te sfatuiesc sa cauti ajutor. Nu este ok sa nu iti gasesti locul si sa fii asa strain/a de propria persoana.

Da,oarecum.Nu neaparat ca am simtit ca locul meu nu e langa ele, ci doar ca exista o diferenta destul de mare intre noi.As fi fost ca un trandafir negru intr-o mare de trandafiri albi(am ce am cu trandafirii )Nu pentru ca as fi inferioara lor, doar putin(sau mai mult)diferita.
Nu.Nu m-am considerat niciodata o cauza pierduta.Dimpotriva.Mereu am avut o parere buna despre mine.Si am si motive.
"Sa plangeti".Nu.Plansul e pentru mine un semn de slabiciune."Ce ar fi fost daca"M-am intrebat asta.De multe ori as putea spune, acel "daca" fiind legat de anumite evenimente, ce nu mai conteaza atat de mult acum.
Cum am spus si inainte, nu sunt dezamagita de mine.Sunt prea aroganta ca sa fiu dezamagita)).Si chiar nu am de ce.

-Nu cred.
-Nu.
-Nu.
-Niciodata.
-N-am avut un astfel de obstacol.

Nu sunt asa rasfatat