Vreau o poezie frumoasa de dragoste, dau si funda aia

Privesc profund ochii tai mari,
Ce par a fi margaritari
Albastrii ca cerul fara nori
Cand ii privesc ma-nvaluie fiori.

Zambetul tau ce m-alina
In fiecare clipa grea
Plin de speranta,de mister,
Acum, chiar a ramas la fel.

Iar parul tau roscat
Ca flacara aprinsa
De dor, de emotie,
De iubire cuprinsa.

Am luptat mereu în mine
C-o fantomă de cîndva...
Plîng, mi-e dor, dar uit de tine
Chiar de nu te pot uita.

Pornisem să mă-ndepărtez
Necunoscînd drumuri integri,
Profund priveam în ochii verzi
Fără-ai cunoaşte pe cei negri.

M-am jucat cu sentimentul,
Nu ştiam ce-nseamnă dor,
Atunci vedeam numai prezentul
Şi nu priveam în viitor.

Rîdeam atunci şi-mi era bine,
Iubeam pe altul în secret...
Dar acum mi-e dor de tine
Şi de ce-am făcut regret.

Ce veselă atunci eram
Îl iubeam măteţ, în fală,
În ochii altuia credeam,
Însă am făcut greşeală.

Astăzi plîng pe bune drepturi
Mă-nec în lacrimi şi-n suspin,
Dorind să uit acele certuri
Şi-n inimioară să-ţi revin.

Dar trecutul e o bară
Ce nu pot s-o traversez.
Trecutul plin e de greşeală
Că am crzut în ochii verzi.

Astăzi, dac-aş fi în stare
Să întorc ce a trecut,
Va mai răsări un soare
Pe care nu l-am cunoscut.

Soarele iubirei noastre,
Soarele din viaţa mea...
Părăsind clipe sihastre
Şi trăind precum cîndva.

Lăuntric lacrimi îmi pătrund
Chiar de la tine am acces,
Căci privirea mi-o ascund
Crezînd că-i fără de succes.

Luceafăr te visez în noapte,
Înger te visez în zi,
Dar oricum îmi eşti departe
Şi nu vii. Cît aş dori...

Visul iar se descompune
Şi să îl uit îmi este greu,
Tu rămîi departe-n lume,
Eu rămîn în locul meu.

Lacrima mi se coboară,
Alunecă din ochi încet
Ca o falnică comoară
Ce se pierde în deşert.

Pentru un vis ce-i dărîmat
Printr-o veche amintire,
Acum simt cu-adevărat
Ce-nseamnă lacrimi de iubire.

În ochi stins îţi este focul
Odată ce ardea-n văpăi,
Dar au dispărut cu totul
Cînd mi-e dor de ochii tăi.

Inima îmi plînge-n mine,
Se dezice-n jur de tot...
Doar să fie-acum cu tine!
Tăcerea nu o mai suport!

Inima-mi este oprită,
Cu lacăte e încuiată,
Acum saltă-n ritm zdrobită
Prin atmosfera provocată.

Să te-ntoarcă într-o lume
De unde-atunci ai evadat,
Şi acum te strig pe nume,
Dar dispari neobservat.

Vocea mea nu se aude
Sau nu doreşti să îmi răspunzi,
Cînd ecoul îmi răspunde
Dar tu însu-ţi te ascunzi.

De ce dispari în larga zare,
Întoarcete şi înapoi,
Vino la a mea chemare,
Vino că mi-e dor de noi!

Vino iar in viata mea!
Vino iarăşi lîngă mine!
Trecutul rost acum n-avea
De s-ar distruge ar fi bine...

Dar e zidul împietrit
Timpul ce-a rămas în urmă
Şi nicidecum nu e zdrobit,
Nicidecum el nu se curmă.

Nu se dărîmă nicidecum
Piatra rece, grea şi goală,
Ce încheie al meu drum
Cu pietricele de greşeală.

O zi de mine-i aşteptată,
O aştept la nesfîrşit...
Să mai fie înc-odata
Clipa cînd ne-am înrîlnit!

Orişicum nu pot să cred,
Inima iarăşi îmi zace,
Speranţa piere în deşert...
Căci timpul nu se mai întoarce.

E o magică poveste
Ce-o-ntîlneşti odată doar,
În viaţă doar odată este
Şi dispare în zadar.

Dar iubirea cea pierdută,
Pierdută-n timpul ce-a trecut,
Tace în uitare mută
De parcă nu v-aţi cunoscut.

Şi în viaţă doar rămîne
Prin amintiri un singur glas,
Speranţa-n ziua cea de mîine
Şi lacrima ce mi-a rămas.

Viaţa tristă se îndreaptă
Înspre ecouri ce transmit
Magia vorbei, ce aşteaptă
Cuvîntul cel nefericit.

Cuvîntul cel de încheiere,
Cuvîntul cel ce ne desparte,
Ce ne îneacă în durere
Şi viaţa ne-o transformă-n moarte.

Vorba lacrimei ce curge
Se deşartă-n val curgînd
Şi din inimă îţi smulge
Ultimul, dar bun cuvînt.
...


E doar un vis amăgitor
Ce te lipseşte de speranţă.
Te transformă visător
Tot restul din a ta viaţă.
funda?