Vreau razbunare! L-am iubit ca o proasta si el era indiferent. Doar se comporta ca si cum m-ar place, privindu-ma si zambindu-mi, insa in sinea lui ii era doar teama sa nu piarda inca una din "admiratoare".
Am ajuns sa cred ca am cine stie ce defect, baietii pe care ii vreau, nu ma vor, iar cei pe care nu ii vreau nu ma lasa in pace.
Firea mea e una optimista, vesela, si cu toate astea naiva deoarece tind sa cred ca lucrurile sunt in ordine si totul se desfasoara in favoarea mea, chiar daca nu e asa.
Pe baiatul de care v-am povestit il iubesc foarte mult, asa sunt eu; nu as putea minti in legatura cu asta. Cu toate ca acum ceva timp m-a refuzat categoric eu n-am disperat, l-am privit din umbra si am asteptat o reactie pozitiva din partea lui. Insa acum am impresia ca m-a folosit. Nu a putut recunoaste adevarul si m-a mintit spunandu-mi ca ma iubeste, cand ii ziceam si eu. Apoi, intr-o seara, vorbeam pe messenger si aveam sa ii aflu adevarata fata. Nu mi-a mai raspuns la "te iubesc", mi-a zis ca ma iubeste ca pe o colega.
Pe langa faptul ca mai aveam putin si izbucneam in plans in fata surioarei mele mai mici, eram parca dezamagita de mine. Oare de ce dupa toate stradaniile mele de a-i ajunge la inima nu l-am ajutat decat sa nu isi strice imaginea.
Astazi, in clasa, privindu-l, am ajuns la concluzia ca asa le zambeste tuturor colegelor lui, dar mie mi se parea deosebit acel zambet, pentru ca imi zambea mie, si era fericit simteam ca doar alaturi de mine side nimeni altcineva.
Il simt atat de departe, si totusi langa mine in fiecare zi de scoala; atat de distant si totusi atat de fericit in preajma mea. Si inima mea l-a ales pe el, si n-a stiut sa pretuiasca adevarata iubire ce i s-a oferit.
Acum, in prag de capacitate, dar mai ales de separarea drumurilor pentru totdeauna, eu nu mai suport atitudinea asta a lui, si mai ales gandul despartirii ma omoara de-a dreptul. As vrea macar o imbratisare, plina de dragoste, aceea pe care o astept de atata timp de la el, si pe care mi-am pierdut speranta c-o voi mai primi.
Acum nu stiu daca sa ma razbun, cum am spus inainte, sau sa tac si sa incerc sa uit, cu toate ca gandul imi va ramane la el o parte buna de timp. Voi ce ma sfatuiti? Lacrimile nu-mi mai inceteaza de indata ce ajung acasa si intru in camera mea, unde nu ma poate vedea nimeni. Il iubesc foarte tare. Ce sa fac?
Sincer? Cu razbunarea nu rezolvi nimic.Mai devreme sau mai tarziu o sa te doara tot pe tine si mult mai mult decat acum.Si eu pot spune ca trec prin asta(la mine s-a impacat cu fostul.in fine). Ideea este urmatoarea:Tu trebuie sa te aduni, nu pot spune sa nu te mai gandesti la el deloc, deoarece stiu ca nu se poate.O sa vezi ca totul se v-a rezolva.Stai tu linistita,pentru ca mai sunt baieti destui(Vorba renumita:,, Are balta peste,,).In timp el o sa isi dea seama ca a pierdut ceva, ce poate nu o sa mai gaseasca la nimeni altcineva.Aduna-te! Ai o viata, o anumita personalitate, esti cineva.Defecte astea sunt doar iluzii.Ce s-a intamplat? Da ai luat si tu un sut vorba vine.Trebuie sa te arunce inapoi? Ia fa tu ca sutul acela sa te arunce inainte.Ai un viitor, o viata intreaga, plina si de dezamagiri dar si de succese.Nu se poate fara ambele, altfel nu am mai putea sa o numim viata.O sa vezi ca totul o sa treaca.Stiu ca iti este greu dar ai incredere in tine,pentru fiecare persoana exista,, aceea persoana,, unica ma refer, care o sa vezi atunci ce inseamna a iubi.Nici nu ai idee,sincer nici eu nu am.Tu,eu nici nu stim macar,, cum se simte iubirea,,. Ceea ce simti tu acum e trecator, un pas spre maturizare. Poti sa o iei ca pe ceva pozitiv.Invata din greseli. Unde ai gresit? Data viitoare stii ce sa faci.Nici nu ai inceput viata, cum am spus si mai sus.Ai incredere in tine, fi curajoasa, ambitioasa pentru ca meriti mult mai mult decat atat.Te-ai lovit si ai cazut. Odata si odata tot te vei ridica. Incredere mai multa in tine si vei vedea ce poti reusi.Viata inseamna si,, suisuri si coborasuri,,.Mai multa incredere in tine pe viitor, o sa fii surprinsa de ce poti realiza.Mult Succes! O sa vezi ca maine, poimaine o sa razi cand o sa vorbesti de asta.Ai rabdare si nu ii mai acorda atentie, nu ii mai arata ca esti ranita.Inca odata Mult Noroc! Sper ca, catusi de putin te-am putut indrepta. Vezi si jumatatea plina a paharului nu doar pe cea goala.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
E foarte greu de zis. am patit-o si eu. nu doar o data,ci de mai multe ori si doare al naibii de rau insa eu am incercat sa vorbesc cu tipul respectiv cu toate ca nu am rezolvat nimic si el a continuat sa ma distanteze si am trecut peste. am asteptat sa-mi iasa alt baiat in cale si am facut TOT posibilul sa il uit si se pare ca am reusit. incearca,ca atunci cand ajungi acasa sa faci ce iti place tie cel mai mult si sa nu te mai gandesti la el,iar cand ajungi la scoala, fa tot posibilul sa il ignori. nu stiu ce sa zic. eu am trecut peste. acum sper sa poti si tu si sa nu-ti mai faci griji in legatura cu baietii. o sa-ti cunosti si tu adevarata dragoste (asa cum se spune) in curand si vei vedea ca alaturi de ea vei trece peste toate problemele tale, doar sa te inteleaga si sa te ajute sa treci peste 
.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
