Vreau si eu cate fraze, compuse de voi din inima, care as putea sa i le scriu intr-un mesaj iubitului meu, sau chiar face to face...Vreau sa-i atinga sufletul care ma iubeste doar pe mine

Iti dau chiar un roman? vrei?

mnoh. vreau sa se pastreze drepturile de autor

Ingerii din intuneric


Hai sa stam ascunsi in noapte, sa privim cum moare luna ascunsa in ceata sufocanta, ca niste fiinte care urasc lumina ce le strica intimitatea, sa privim orasul de acolo de sus, de unde stam si dam din aripile mari. Sa ne imbatam de fericire din cauza iubirii imposibile dintre noi, care totusi este implinita, sa stam ascunsi intr-un loc ingust, privindu-ne atent unul pe altul si, uniti intr-un sarut, sa pierdem timpul impreuna, cu sau fara folos, oricum suntem nemuritori. Noaptea sa nu se mai termine niciodata, noi, fiite ale noptii sa dominam totul. Iubirea noastra sa prinda aripi si sa zboare cu noi spre paradisul din norii negrii. Bratele tale ma strang tare si nu-mi dau drumul pana n-o sa recunosc cu adevarat ca iti simt forta si puterea de a iubi, capacitatea de a ma proteja ca pe o lumanare subtire si gata sa se franga. Iar eu te resping. Nu stiu de ce, tu ai aripile frante si cazi din ce in ce mai jos, spre lumea oamenilor. Nuuu! Te opresti, era doar un test, te intorci la mine, stii ca te iubesc asa de mult incat ti-as da aripile mele, numai sa nu cazi si sa ma lasi singura, doar nu vrei sa vina ziua, nu? Bineinteles ca esti de accord cu mine, gandim la fel, nemurirea unei fiinte divine cere noapte, intuneric, liniste, inplinirea visului fiecarei perechi. Nebunia asta dureaza de 10. 000 de ani, suntem inca in floarea varstei, si asa vom fi mereu, dragul meu. Rece, stau pe o creanga ce atarna de o prapastie, unde fiinte inferioare noua, numite oameni, au murit, si gasesc o asemanare intre groapa asta mare si sufletul tau, amandoua sunt intunecate. Insa imi dau seama ca in sufletul tau, intr-un loc mic, ai varuit cu o culoare mai aprinsa si mi-ai facut si mie loc. Asta de mult. Dar eu imi doresc, totusi, ca nimeni si niciodata sa nu ne vada adevarata fata, secretul nostru este bine pastrat in ceata ce ascunde adevaratul martor, luna. Inca nu mi-am dat seama data toata asta este un vis sau o realitate, dar ca sa aflu, mai intai trebuie sa ma trezesc. Ori ester o fantezie de-a mea, ori o astfel de lume si o astfel de iubire poate chiar exista, cine stie!?!?