Ai cei mai frumoşi ochi din lume fiind ochii Clipei mele şi cred în ei. Te-am regăsit abia în amurgul sentimental al vieţii doar ca să te întreb câte priviri s-au pierdut naufragiind în tine, câte şoapte ai spart în sufletul tău, câte speranţe ai ars pe jarul dorinţelor dăruite deşertăciunii trupeşti, câte şi mai câte…. dar am uitat să te întreb de ce? Doar fiindcă nu ne-am întâlnit la Timpul de la colţul străzii Destinului atunci când ar fi trebuit?
Remarc cu stupoare că fiecare clipă de singurătate imi alungă până şi acea mică fărâmă de linişte pe care o mai am, de parcă nu aş avea şi eu nevoie de un strop de licoare fermecată care să mă ţină pe picioare şi să imi normalizeze perimetrul plăcerii. Din adâncul sincerităţii tind să adulmec din nou mireasma dragostei şi imi doresc să nu mai fie groaznic(Gânduri la miezul nopţii)
anonim_4396 întreabă: