Hii. ce bine. Am atâtea poveşti, unele triste, altele frumoase, altele amuzante. etc.
O să spun una care sper să te facă măcar să zâmbeşti. Aşa cum mă face pe mine zi de zi, aşa cum sper eu să nu se termine niciodată.
Este despre prietena mea cea mai bună... cu care m-am cunoscut într'o zi de vară, şi cu care mă certam zilnic, cu care mă înjuram şi mi se pare că m-am şi bătut o dată cu ea. aveam 4 ani, nu ştiam că buniciile noatre erau prietene bune încă de când eram noi în cărucior, de aceea continuam să ne ciondănim. Până într'o zi când o prietenă de a ei a făcut pace între noi. nu ne'a conenit aşa de mult la nici una, dar na dacă asta îşi doreau prietenii noştrii, asta am făcut. Nu ne suportam, nu credeam că vom vorbi una cu alta frumos vreodată, dapăi să devenim cele mai bune prietene! Am continuat să ne vorbim... într'o manieră destul de drăguţă, dar încă nu era nimic special într noi. Până într'o zi. Prima zi de şcoală, Clasa 1, ne simţeam deja prea mari, prea puternice. Îmi întorc capu. ŞI CINE ERA? Ea, fosta mea duşmancă, prietenă, actuala colegă. VIITOAREA MEA CEA MAI BUNĂ PRIETENĂ. m-am dus la ea, ne-am luat în braţe, am sperat la ceva mai bun. am întrebat'o dacă vrea să stea cu mine în bancă, şi mi-a răspuns "desigur ". [ e aşa ciudat cum îmi amintesc absolut fiecare detaliu. ]. m-a luat de mână. tremura. şi eu la fel, eram speriate de ce va urma. dacă nu o să ne placă la şcoală?
am intrat î clasă, ne'am aşezat în ceaşi bancă. ne-am uitat una la alta zâmbin, ne'am îmbrăţişat şi am simţit oo căldură în braţele ei, cum nu o mai simţisem până atunci. şi n-am mai simţit'o nici până azi. Am ştiut că o să urmeze o LUNGĂĂ ŞI FRUMOASĂ PRIETENIE. au trecut 6 ani de atunci. şi încă suntem de nedespărţit. mai există şi certuri, normal. dar nu durează mai mult de 2 zile. am trecut peste toate bârfele şi invidiile. şi suntem împreună orice ar fi.
this is my real friendship story :X
sper că ţi'a plăcut, şi sper să primesc şi o fundă
dacă nu, mersi oricum pa pa
te aşteptăm şi cu povestea ta :*:*
chytzz întreabă: