Vreau si eu o compunere de paste cine imi da?

Este luna Aprilie. Zarzari inflorira si mirosul florilor lor, mirosul rozetelor si al zarnacadelelor se imprastia adormitor.
Intr-un mic sat, in care toate acestea erau deja inflorite de Paste, traia o femeie. Femeia se gandea cu multumire la viata ei tihnita, alaturi de un om batran care se purtase cu ea pana acum cu dansa ca un tata. Si totusi, parca-i venea sa planga. In pieptul ei simtea ceva ca un val care se ridica repede de a inima spre gat, spre sufletul ei si o chinuia, parca o nadusea. Si cum isi apasa pieptul fara de voie cu mana, lacrimile ii izvorara din ochi si incpu sa planga cu sughituri.
Batranul se repezi spre ea, ii lua capul in maini, il alinta ca pe al uni copil si o legana cuprins de mahnire. Batranul a intrebat-o ce se intampla cu ea. Ea i-a reaspuns cu o voce stinsa ca nu are nimic. Apoi au ramas tacuti.
Batranul, dndu-si seama ca de fapt femeia ascundea ceva, el a chemat un doctor. Doctorul le-a spus ca boala ei isi gaseste leacul. Batranul cumpani vorbele acestea; apoi in mintea lui, deprinsa sa apropie si sa cantareasca toate, parca se facu lumina. Totusi nu-si dadu seama de ce doctorul nu i-a spus ce are femeia. Doctorul i-a spus ii spusese doar ca demeia nu se poate vindeca decat daca ea s-ar descarca de propiile-si ganduri amarnice. Batranul incerca sa discute cu ea. Femeia i-a impartasit problemele tatalui sau vitreg.
I-a spus ca toata viata ei a stat singura nedorind ajutorul nimanui, facand si rezolvand absolut tot de una singura. Pregatirile de Paste le-a facut tot ea in toti anii. Nu a ravnit nimic, nici macar un cadou. De ziua ei a stat singura, uitandu-se la televizor. Meniul niciodata nu si l-a schimbat, chiar si asa, nu este multumita de tihna ei vesnica. Spunea ca vrea un Paste in familie, ceea ce nu a avut niciodata. Nu a avut nicio dgrija insa in timp i-a daunat vietii. O viata nepalpitanta, in timp, a facut-o sa regrete. Spunea ca numai ea isasi este devina. Nu a obligat-o nimeni sa stea numa in cas si sa isi vada tot timpul numai si numai de viata si numai e viata ei. Insa toate acestea spuse de ea au fosr spuse prea tarziu. Btranul era sleit de puteri, iar pentru ca niciodata nu iesise la o plimbare, nu avea prea multi cunoscuti, ci doar pe parintele satului si pe doctorul ce venise mai acum cateva zile s-o examineze.
Femeii nu i-au fost folositoare cuvintele spuse iar de Paste a ramas singura, ca intotdeauna.