Vreau si eu o descriere a orasului Tokyo care sa cuprinda :
-pozitia geografica
-momentul aparitiei
-functiile orasului
-importanta orasului
Funda

Tokio (sau Tokyo; în japoneză 東京 Tōkyō ▶, literal capitala de est) este capitala Japoniei și cel mai mare oraș al acesteia,[1] cu 13.010.279 locuitori (2010), aproximativ 10% din populația țării. Orașul se situează în partea de mijloc a insulei principale a arhipelagului japonez, Honshu. Aici se află sediul Guvernului Japoniei și reședința împăratului. Tot numele Tokio (mai exact 東京都 Tōkyō-to) este dat și uneia dintre cele 47 de prefecturi ale Japoniei, cuprinzând orașul Tokio, câteva zone învecinate și o serie de insule de la sudul orașului.
În zona metropolitană a orașului, cea mai mare din lume, locuiesc aproximativ 30.000.000 oameni. Orașul se întinde pe o suprafață de 2187 km².
Etimologie

Tokio a fost cunoscut original sub numele de Edo. El a fost redenumit Tokio după cea devenit capitala imperială, în 1868. La începutul erei Meiji, orașul a avut și numele de "Tōkei", o pronunțare alternativă pentru aceleași caractere ce formează numele Tokio (東京).
Industria

Tokio polarizează ansamblul industrial Keihin (Yokohama, Kawasaki, Chiba) care asigură 27% din puterea industrială a țării. Cartierul general al afacerilor comerciale, în mare parte asemănător celor al marilor orașe americane este Kanda, sediul marilor bănci și al marilor societăți comerciale din domeniile construcțiilor navale, mașinilor electronice, autoturismelor.[necesită citare]
Cea mai impunătoare construcție[judecată de valoare] o reprezintă turnul televiziunii având 333 m, în partea de vest a orașului. În centrul orașului se găsesc poșta, ministerele, gara centrală, precum și Palatul Imperial împrejmuit de ziduri medievale și șanțuri de apă. În partea de nord se desfășoară cartierul universităților Meiji și Nihon, muzeul transporturilor și marele parc Ueno-cu Universitatea Tokio, numeroase muzee și grădina zoologică. În estul orașului se găsește Templul Kannon datând din secolul al XVIII-lea și cartierul Asakusa. În sudul cartierului general se află parcul Hibya cu clădirea Curții Supreme, iar înspre sud-est Ginza, cartierul luxului, hotelurilor și magazinelor universale moderne. Aici se aliniază strada Harumi. În contrast cu acest cartier, se află cartierul Shinjuku denumit "sfârșitul lumii",[necesită citare] un cartier unde predomina mizeria și sărăcia, nu cu mult timp în urmă. Acum, însă, a devenit un cartier modern cu peste 1 milion de locuitori.
Tokio este de asemenea cel mai important centru comercial al țării, având peste 400 de instițutii de învățământ superior, 117 de universități,[2] 247 biblioteci,[3] Academia japoneză (1879), 185 de cinematografe,[4] 2000 de temple, 160.000 de restaurante,[5] 60.000 de taxiuri înregistrate.[6]
Din punct de vedere al ramurilor industriale, cele mai dezvoltate sunt: industria electronică, chimică, a cauciucului, a hârtiei, textilă, metalurgia feroasă, industria constucțiilor de mașini. Tokio este de asemenea un foarte mare port la Oceanul Pacific, care comunică direct cu alt mare port, Yokohama. Funcția industrială a megalopolisului este enormă. Împreună cu Kawasaki și Yokohama formează așa-numita regiune Keihin, care are aproximativ o treime din producția industrială a țării și reprezintă cel mai mare complex pentru japonezi, cu un trafic ce depășeste 80 milioane tone anual. Tokio este unit de Kawasaki într-o masă continuă de uzine și construcții urbane, cartiere muncitorești. Aici sunt amplasate zeci de mii de întreprinderi și fabrici al căror fum și gaze nocive acoperă cerul orașului și face deseori imposibilă privirea siluetei muntelui Fuji.

Tokio (sau Tokyo; în japoneză 東京 Tōkyō ▶, literal capitala de est) este capitala Japoniei și cel mai mare oraș al acesteia,[1] cu 13.010.279 locuitori (2010), aproximativ 10% din populația țării. Orașul se situează în partea de mijloc a insulei principale a arhipelagului japonez, Honshu. Aici se află sediul Guvernului Japoniei și reședința împăratului. Tot numele Tokio (mai exact 東京都 Tōkyō-to) este dat și uneia dintre cele 47 de prefecturi ale Japoniei, cuprinzând orașul Tokio, câteva zone învecinate și o serie de insule de la sudul orașului.

În zona metropolitană a orașului, cea mai mare din lume, locuiesc aproximativ 30.000.000 oameni. Orașul se întinde pe o suprafață de 2187 km².
Cuprins
[ascunde]

1 Etimologie
2 Industria
3 Orașe înfrățite
4 Note
5 Legături externe

[modificare] Etimologie

Tokio a fost cunoscut original sub numele de Edo. El a fost redenumit Tokio după cea devenit capitala imperială, în 1868. La începutul erei Meiji, orașul a avut și numele de "Tōkei", o pronunțare alternativă pentru aceleași caractere ce formează numele Tokio (東京).
[modificare] Industria

Tokio polarizează ansamblul industrial Keihin (Yokohama, Kawasaki, Chiba) care asigură 27% din puterea industrială a țării. Cartierul general al afacerilor comerciale, în mare parte asemănător celor al marilor orașe americane este Kanda, sediul marilor bănci și al marilor societăți comerciale din domeniile construcțiilor navale, mașinilor electronice, autoturismelor.[necesită citare]

Cea mai impunătoare construcție[judecată de valoare] o reprezintă turnul televiziunii având 333 m, în partea de vest a orașului. În centrul orașului se găsesc poșta, ministerele, gara centrală, precum și Palatul Imperial împrejmuit de ziduri medievale și șanțuri de apă. În partea de nord se desfășoară cartierul universităților Meiji și Nihon, muzeul transporturilor și marele parc Ueno-cu Universitatea Tokio, numeroase muzee și grădina zoologică. În estul orașului se găsește Templul Kannon datând din secolul al XVIII-lea și cartierul Asakusa. În sudul cartierului general se află parcul Hibya cu clădirea Curții Supreme, iar înspre sud-est Ginza, cartierul luxului, hotelurilor și magazinelor universale moderne. Aici se aliniază strada Harumi. În contrast cu acest cartier, se află cartierul Shinjuku denumit "sfârșitul lumii",[necesită citare] un cartier unde predomina mizeria și sărăcia, nu cu mult timp în urmă. Acum, însă, a devenit un cartier modern cu peste 1 milion de locuitori.

Tokio este de asemenea cel mai important centru comercial al țării, având peste 400 de instițutii de învățământ superior, 117 de universități,[2] 247 biblioteci,[3] Academia japoneză (1879), 185 de cinematografe,[4] 2000 de temple, 160.000 de restaurante,[5] 60.000 de taxiuri înregistrate.[6]

Din punct de vedere al ramurilor industriale, cele mai dezvoltate sunt: industria electronică, chimică, a cauciucului, a hârtiei, textilă, metalurgia feroasă, industria constucțiilor de mașini. Tokio este de asemenea un foarte mare port la Oceanul Pacific, care comunică direct cu alt mare port, Yokohama. Funcția industrială a megalopolisului este enormă. Împreună cu Kawasaki și Yokohama formează așa-numita regiune Keihin, care are aproximativ o treime din producția industrială a țării și reprezintă cel mai mare complex pentru japonezi, cu un trafic ce depășeste 80 milioane tone anual. Tokio este unit de Kawasaki într-o masă continuă de uzine și construcții urbane, cartiere muncitorești. Aici sunt amplasate zeci de mii de întreprinderi și fabrici al căror fum și gaze nocive acoperă cerul orașului și face deseori imposibilă privirea siluetei muntelui Fuji.
Orașe înfrățite

New York City
Beijing
Paris
New South Wales
Seoul
Jakarta
Sao Paulo
Cairo
Moscova
Berlin
Roma