A ști să comunici și în ce mod o faci este extrem de important, arată cât de bine te cunoști pe tine și câtă atenție acorzi celorlalți.
De aceea, prietenii de la Fundația Calea Victoriei au venit cu ideea de a organiza un atelier în care poți învăța cum să comunici asertiv. Astfel, împreuna, dăm drumul unui concurs unde poți câștiga o invitație la acest atelier, una care poate contribui la schimbarea propriei personalitați, o experiența din care vei ieși cu siguranță mai bogat.
Aici sunt mai multe detalii despre atelier https://www.fundatiacaleavictoriei.ro/atelier-online-de-comunicare-asertiva/
Așadar, pentru a participa la concurs trebuie sa ne răspunzi mai jos relatând o experiență în care ți-ai fi dorit să comunici asertiv, dar nu ai facut-o din diverse motive. Premiul va fi acordat prin tragere la sorți.
Ține cont că poți adăuga răspunsul tău până pe 26 noiembrie. Postările venite după această dată nu vor mai fi luate în considerare.
Succes!
Ps. castigator e kyttyzuzu
Stăteam la rând la un ghișeu când o persoană intră in față, fără a-i păsa de toți ceilalți. Aveam cu toții trei variante de a interveni:
1 - să zicem "treci nesimțitule la rând" apăsat și cu voce dominantă
2 - să facem un pas in spate, lăsându-l să intre, fiind derajați in sinea noastă
3 - să-i adresăm pe un ton ferm un "domnule, și noi stăm discipinați aici, la rând"
mă intreb care ar fi fost soluția asertivă. Poate cursul propus să ne lămurească?
Ma indragostisem de un barbat din sat. Niciodata nu i-am spus ceea ce simteam pentru el, deoarece nu gaseam cuvintele potrivite. Acest barbat a decedat in urma cu 2 ani si niciodata nu-i mai pot spune ce sentimente aveam fata de el. Mi-ar placea foarte mult sa particip la atelierul despre comunicare asertiva deoarece cred ca e o abilitate pe care trebuie sa o dezvolt ca sa fiu mai fericita.
Voiam sa fiu asertiv cand recitam o poezie in public, dar am fost atat de rusinat cand am coborat de pe scena incat, daca as fi avut o lopata mi-as fi sapat o groapa in timp ce ma indreptam spre locul meu.
A fost ciudat sa aud doar vocea mea, parca as fi vrut sa vorbeasca intre ei decat sa ma urmareasca atat de atent, insistent. A fost obositor, dar apoi am primit laude si am fost invitat sa mai recit, dar nu am mai facut-o.
Eram la un atelier și trebuia să mă prezint în fața unor persoane și m-am simțit ca si cum nu mai știu să vorbesc. De altfel, uneori mi se pare super greu să răspund în astfel de situații chiar și dacă știu răspunsul
Eram la un eveniment la care participau mai multe persoane pe care nu le cunoasteam. Pentru ca sunt o persoana care nu si doreste sa deranjeze sau iasa in evidenta, am evitat sa imi spun punctul de vedere atunci cand acestia discutau despre un subiect despre care stiam sigur ca au opinii gresite. As fi putut sa le dovedesc cu cifre ca rationamentul lor nu era corect, insa am preferat sa ascult si sa tac din dorinta de a nu fi judecata ca indraznesc sa-i contrazic.
Nașpa. ratarăm cursu' - n-o să știm să reacționam asertiv față de cei ce intră in față la orice rând/coadă