Multi dintre cei pe care ii vezi tu ca au masini bengoase stau in chirie in garsoniere, astia sunt cocalarii care traiesc visul american aici si se cred pesti veritabili.
Ceilalti sunt fie baieti de bani gata fie oameni de afaceri
Nu toata lumea are bani munciti dar asta nu inseamna ca toti cei care au bani sunt infractori!
Pana la urma nu masina te face, este o prostie inradacinata in Ro, in tari precum Elvetia sunt unii cu masini si la 2-3 milioane de euro/bucata, dar asta nu-i face sa-i scuipe pe cei care merg cu bicicleta acolo, de ce? pentru ca chiar seful lui de la corporatie s-ar putea intr-o zi sa fie pe bicicleta.
La noi traieste prostia si opulenta alaturi de cocalarism, cred meltenii cu cat e masina mai tare si omul e mai "tare" de cele mai multe ori nu este asa!
In rest are rost sa zic de cat de avuti sunt unii care isi vand sufletul la propriu, pentru un amarat de harb diesel polisat care pare masina de peste 100k euro? gen seria 7, S class etc
Dacă ar fi fost întrebarea mea, funda aș fi dat.
Și eu nu prea dau fundițe, nu că nu-mi place ce ziceți, dar sunt prea multe păreri și toate-mi plac într-un fel sau altul.
Dar ce spui tu aici, e adevărul suprem despre cultura noastră.
Aia cu vociferatul "Vai, Românica e săracă." S-o creadă nemții, românii sunt doar ipocriți. Și nu au cultură strong. Și eu susțin religia, însă cultura română e așa de duplicitară, se duce dumina la Beserică și lunea înjură la coadă la pizza/casă sau bârfește pe vecina și vecinul de la casa/ap x că nu știu ce a făcut sau nu a făcut.
Suntem o rasă de așa ipocriți și răi.
Păi în Europa, lumea nu e așa de lipicioasă ca la noi, copiii s-au făcut mari, s-au căsătorit, au plecat la casa lor și se mai revăd cu familia sau neamurile de sărbători, dar cu alt vibe atunci. Și se respectă toți. Nu ca la noi, că șeful e tata sau mama și "eu te-am făcut, eu te omor." Acolo toți colaborează, cât sunt într-o casă, apoi copii cu a lor viață, bătrânii cu a lor și tot așa.
La noi stăm toți claie peste grămadă, că așa o zis la Biblie, dar ne omorâm și intrigăm ziua-n amiaza mare. Și ne împiedicăm unii de alții. Un fel de Acces direct în familiile noastre tradiționale românești.
Apoi noi ne plângem veșnic că nu avem bani, dar de zile festine mă uit că se dau lupte la propriu în magazine și uneori aștept la casă și cu orele și mă uit cum pleacă lumea de acolo dacă se poate și cu câte 2, 3 coșuri din alea mari de mâncare și nebunii.
La fel, ce naiba să mai spun de distracții și excursii, dar lumea se plânge. De fapt durerea noastră nici nu e că nu avem x lucru, ci că nu avem mai mult ca x sau y.
Asta a devenit deja, din ce am observat, lupta noastră supremă. Ba chiar și în familie observ modalitatea asta "Vai, nepoată, păi x a făcut deja până la vârsta ta și 3 facultăți și copii și face și de toate și se mai și plimbă și bla, bla."
Lumea a înebunit în orice caz. Și unii chiar ar fi în stare să-ți dea la propriu în cap că ai poate doar ceva în plus, de ce nu au ei. Și poate ăla e unicul tău lucru pe care-l deții.
Și de fapt de aia nu ne merge țara. Ba eu chiar aș combate treaba aia pe care o susțin unii că "românii nu-s muncitori" ba eu zic că sunt și mai și. Ba de altfel se și vede în programul de lucru. În afară de profitori, în Europa, programul de 8 ore e sfânt. La noi, 8 ore pe hârtie și 12 în realitate, până și sarcinile sunt peste. Și motivul e tocmai ăsta, doar pentru că de fapt nu avem cultură. Lăsăm și pe alții să ne fraierească, dar și trăim cu impresia că dacă "eu trag mai mult, o să și am mai mult" și o să fiu văzut mai bine. Pentru că la noi doar despre asta e vorba, despre etichetă, nu și despre esențial. Esențialul, care se poate fixa în 8 ore de muncă, dar cu rigoare evident și cu cap. Sau cu alternări de 8 ore când e pe relax și 15 ore când e de tras. Nu! La noi e doar opulență și nebunie. Ba chiar uneori și acest workhaolism, doar pentru că, noi credem că munca multă chiar e ruptă din Rai. De birocrație, nici nu mai spun.
Multumesc pentru apreciere!
Nicio problema nu sunt aici pentru a primi funde, daca era asa si faceam din asta o ocupatie eram cu siguranta in primii 5 aici.
Dar raspunsurile mele sunt taioase si "dulci" dar nu ca mierea ci ca acul de albine!
Cat despre ce ai scris, sunt de acord.
Ce sa faci cu un bolid? Sa omori lumea? Daca nu sti sa conduci si mergi ca prostul cu viteza il faci praf bolidul, asa ca nu ai nevoie de asa ceva, mergi cu metroul este mai fain si nici nu risti amenzi sau inchisoarea daca omori pe careva in accident de circulatie.
1. Iti faci o afacerea personala de bani multi si ti-o cumperi singur
2. Daca ai parinti bogati, ti-o pot cumpara ei
3. Ori inveti pe rupte si faci o facultate, iesind cu o profesie banosa (medic specialist: chirurg, neurolog, nefrolog, avocat, judecator, etc) si avand o profesie banoasa, in cativa ani strangi bani si-ti iei ce masina vrei.
Unii din business uri.
Destul de putini din joburi bine plătite.
Alții din corupție.
Alții de la părinți.
Alții din ilegalități.
Alții din credit in timp ce stau la garsoniera
În primul rând trebuie să înțelegi că o mare parte dintre oamenii pe care-i vezi în mașini scumpe nu-și permit cu adevărat acele mașini. Le cumpără doar ca să proiecteze imaginea falsă a unei bunăstări care în realitate nu există. Le iau în rate, în leasing sau SH și apoi rămân fără bani de benzină și sunt nevoiți să renunțe la ele. Iar în tot timpul ăla locuiesc într-o garsonieră confort II într-un bloc comunist din 1974.
Cât despre cei care și le permit cu adevărat, aceștia pot avea banii dintr-o mulțime de surse. Unele legitime (antreprenori cinstiți, oameni foarte bine pregățiți profesional cu joburi foarte bine plătite), altele nu (smecherii, fraude, infracțiuni, sinecuri).
Cunosc cativa, au fost saraci, apoi si-au deschis niste afaceri tip gater unde se toaca padurea, sau sunt pe mana cu politicieni locali lucreaza cu statul, primesc fonduri europene etc.
Am si cativa cunoscuti care au afaceri de 10 ori mai profitabile mostenite de la parinti sau bunici care umbla cu masini modeste.
Este vorba despre cultura si egou nicidecum de inteligenta cum abera cineva.
Este simplu, fie prin serviciul Rent a car, fie prin leasing. Mai sunt; i dobitocii care fac rate și cumpără o mașină pe care ulterior abia o pot întreține.
Din ce am observat, recent, in Romania a aparut parada asta de opulenta si anume: oameni purtand haine de lux, detinand masini de lux si implicat traind un stil de viata de lux. Nu mai exista sa porti haine de brand mediu aka Tommy HIlfiger, Zara, Nike sau H&M. Nu. Acum spuma tarii poarta Chanel, Gucci s-a.m.d. si se plimba cu ultimul tip de Mercedes. Nu spun ca treaba cu masinile nu se intampla si inainte. Ba chiar imi amintesc un episod din Top Gear realizat in Romania, in care prezentatorii au fost surprinsi de masinile detinute de romani. Dar inainte stiai ca ori detinatorul bolidului a devenit bogat dupa revolutie aka "legal" ori masina aia a luat-o cu bani ilegali, ori a fost in strainatate. Cam era una din astea si iti vedeai de viata.
In ziua de azi insa, influencerii (multi YouTuberi au devenit bogati) baga pe gat tinerilor stilul asta de viata ceea ce e ireal. Bravo lor ca au muncit si au fost rasplatiti pe merit. Dar partea trista e ca mai toate vedetele incep sa se copie intre ele si sa traiasca pentru validarea caprei vecinului. Pe o alta parte, incep sa se formeze acele mari inegalitati intre clasele sociale, unde un vanzator castiga intr-un an cat telefonul sau tricoul unui bogatan, ca de masina... N-ai cum.
Lasand asta, treaba cu influencereala, in prezent, e o roata de noroc: daca ai mare talent la ceva, ok, posibil sa ajungi sus, dar altfel... Cine stie deoarece piata e nitel suprasaturata. Trist e faptul ca, cultura asta toxica propaga superficialism in randul oamenilor si e trist. De exemplu, ma uitam la un videoclip de-al lui Selly unde punea intrebari random cuplurilor si avea pe el un Tricou de la Prada. Ei, si cei de varsta lui ce zic? "Asta e moda! Trebuie sa fac rost" El e milionar (si de multe ori face reclama sponsorizata), noi restul, nu. Si la fel si cu bolidul ca tot de la el au inceput stirile sa vuiasca, cu toate ca si l-a luat din bani munciti legal. Bravo lui, munceste de mic copil. Cu toate astea, tara e prea saraca si inapoiata ca sa inteleaga cum sta treaba. Daca ai bani si influenta, gata, dai start la trend.
In alte tari, iti iei cancel daca iti etalezi privilegiul cu oamenii de rand, insa ce spun e doar o parere.
Per total, vezi-ti de viata si bucura-te de ce ai. Nu incerca sa prinzi vise doar de dragul celorlalti, nu incerca sa fii oportunist. Cu ce te-a r incalzi pe tine un bolid? Pe bune intreb. Te-ar incalzi cand toti ar fi "oau" dar l-ai cumpara pentru tine? Pentru tine 100%? Adica iti deschizi o firma, faci profit, il investesti etc. dar toata munca aia sa o pui in lux pentru ochii lumii? Doar zic.
Zici bine cand te referi la a avea un model in viata si a incerca sa fii sus ca modelul tau si poate raspunsul meu a dat de inteles altceva.
Dar una-i sa vrei sa fii sus cu totul, adica faci bani si iti permiti sa iti iei masini, haine scumpe etc. ca ai de unde, da? Si alta-i sa investesti toti banii castigati in lux, dar tu sa mori de foame. Eu la partea a doua m-am referit.
Stiu copii la scoala, care vor sa faca bani sa fit in, sa fie in cercul alora smecheri. Ca vin bogatasi din astia si le dau bullying. Ei, si daca cei care nu-si permit, ce sa faca? De unde sa le dea parintii? Si asa se baga pe lucruri mai putin ortodoxe. Si la fel sunt si adulti.
Nu zic ca lumea nu ar trebui sa aiba modele in viata, dimpotriva, incurajez asta! Dar sa copie, munca modelelor, ca sus nu ajungi peste noapte si nu sa le copii stilul de viata cand tu mori acasa de moare si esti rupt in fund.
Numai bine si felicitari pentru reusite!
Păi 1% din acei oameni au muncit pentru acei bolizi, cam restul de 90% și mai ales care îi vezi că umblă nopțile doar ca să se "laude" și o ard "șmecherește" pe străzi și calcă lume nevinovată și fug de acolo, sunt doar "șmecherii" care au făcut mânării și ăștia pot fi împărțiți în 2 feluri, la rândul lor.
1. Șmecherașii cu fundiță, sunt șmecherașii camuflați, care mdea, și-au deschis și ei oamenii afaceri, dar dracu știe ce învârt prin acele afaceri sau cum spun cocalarii "combinații" cine știe ce combinații au făcut și cum au adunat bănetul ăla. Prin această categorie intră și acest Tate, care sincer, nici nu mai contează ce dracu o fi fost adevărat, cu tipele și afacerea tulbure cu fete din spate, ci pur și simplu că nu am prea priceput ce promovează el? În afară de un corp de maher și un zâmbet dubios de fals, dar misogin și care promova un stil dpmdv prea opulent, dar totuși nu era un Columbeanu sau Becali sau Rihana, mdea și ei promovau un stil opulent totuși, prea opulent și bogat pentru cimeva ca mine, însă când le spun numele lor, știu cu ceva direct ce să-i identific.
Becali - manager sau fondator sau ce naiba o fi fost la Steaua, parcă, dacă spun bine.
Columbeanu sau Țiriac - parcă erau afaceriști. Sperăm că ăștia sunt din ăia 1% spus de mine mai sus. )
Riahana - cântăreață.
Dar Tate ce dracu o fost? Nici n-am înțeles exact ce afacere învârtea. Și ca Tate ăștia sunt o groază de dubioși și dubioase.
Nu știu, poate sunt eu comunistă sau fixistă, dar îmi place ca oamenii bogați și vedetele astea chiar să le pot identifica cu o funcție din COR chiar dacă se poate. Și chiar cu o funcție mare.
Dacă tot se promovează și se autointitulează "vedetă" / "om public"
Precum : actor, cântăreț, dansator, afacerist în afacerea x.
Restul cu "vlogeriști și afaceriști cu te miri cine știe ce dubioșenie" mai bine și dacă o face, măcar să nu se mai numească oameni publici" că mi-i silă.
2. De ăștia nici nu mai are rost să amintesc. De fapt cam ăștia erau ăia care călcau oameni cu bolizii lor de și apoi fugeau să-i salveze "mami și tati" putred de bogați.
Iar restul care l-am lăsat, probabil dacă e să calculăm numerele mele, a cam rămas un 9%, cred, dintre oamenii care "s-au născut cu lingura de aur în gură" mereu aud vorba asta despre bogați. Aici aș adăuga oamenii corecți, juști și influenți care însă s-au născut sub o stea bună. Și eu aici nu mă refer doar la faptul că oamenii ăia au primit de la naștere bani, însă prin prisma banilor ălora, dar și gene bune și steaua aia călăuzitoare, au fost educați cu un spirit de-ași înmulți talanții dați de la Dumnezeu. Și crede-mă că doar între aceștia 9% sunt de fapt cei de la Dumnezeu. Ăștia sunt ai Lui. Pentru că Dumnezeu spune că săracul s-a dat doar ca să se mântuiască bogatul. Iar aceștia 9% care au primit totul corect, just și corect de la obârșie, învățătură + bogăție, ăștia sunt bogați, dar și dau la rândul lor săracilor și sunt unicii care mai sunt plăcuți de Dumnezeu.
Și poate or mai fi și din ăia 1%, însă ăia 1% sunt totuși ăia care apar mereu în ziare cu povești creepy "copiii care au învățat la lumânare și cu casa căzută pe ei" și de obicei, oricât ar vrea aceia să se ridice corect, acolo undeva deep, vor rămâne mereu cu un complex de inferioritate că au fost în copilărie săraci și aceia uneori, doar compensează ceva prin bogăția de la tinerețe/maturitate, însă se vor pierde pe drum, dacă nu fac voia Domnului.
Nu toți însă. Cum spuneam ăia cu1% de fapt sunt cei mai imprevizibili și depinde cu ce scop, au ales succesul și munca asiduă la lumânare și frig. Și oricum și aceia se pot pierde pe drum.
Câți săraci, care s-au avut n-au ajuns drogați și depravați?
Ca și idee însă, ca să și răspund la întrebare concret.
Dacă corelezi afacerea pe care vrei să o începi cu ideea principală din întrebare și anume bolidul, te anunț de pe acum, că vei eșua.
Poți să-mi dai și block, nu-mi pasă. Dar îți spun că o afacere e ca și un copil, se leagă totul de ce am spus în acel roman, anterior.
Dacă faci o afacere pentru bolid, e ca și cum ai face un copil doar pentru alocație.
Și e deja Planeta plină, human, de afaceri făcute exact precum Tate ăsta, care la exterior vinde, dar pe interior e putrezit totul (iar eu una vă rog frumos, nu mai vindeți astfel de mere otrăvite prin așa zisele voastre afaceri) și nici copii de alocație nu mai faceți, că e planeta plină. Colcăie planeta de copii ratați, făcuți de alți copii imaturi la rândul lor și mârlani și la fel e și în afaceri.
Că doar ce i-am răspuns unei fete pe acest forum, căruia îi spuneam exact același lucru, că toți vrem azi să fim șefi, dar cine să mai și muncească?
Păi ca să deschizi o afacere oricare ar fi ea, că e urmărită doar pentru ca vinde ori că e urmărită că e pasiunea ta. Nu o face dacă nu ești suficient de matur ca să faci și un copil.
Cum spuneam, corelez o afacere cu un copil sau o plantă. Dacă nu ești suficient să sacrifici tot ce ai, ba chiar și bolidul ăla pe care îl visezi, nu deschide afacerea aia. Că nu va da roade.
Vei pierde și viața ta.
Și dacă începi cu gânduri pozitive, dar dacă nu ești suficient de matur, asumat și chiar empatic cu lumea (angajați/clienți/open mind), dar și decis că poți trăi și într-o Dacia pentru afacerea ta, afacerea ta nu mere.
Acum depinde și ce obiective urmărești prin afacerea ta și în ce procentaj vrei să te numeri. În ăla 1% sau 90% (dintre șmecherii cu fundiță, sper sau din ăia cei mai răi dintre cei mai răi.
Acum însă ca să-ți deschizi o afacere, abia după ce sper citești toate celelalte sfaturi voi lăsa aici niște pași (așa mai amatori, că mna, nu studiez afacerile și eu sunt total paralelă cu ele, însă în sfârșit și să răspund fix la intrebarea ta) :
-urmărești piața (și mai important piața comunității tale/culturii tale) că degeaba deschizi pepinieră sau grădină de portocali, dacă tu ești în Norvegia sau în Nordul Lumii.
La fel cum degeaba ai deschide firmă de modă, într-un oraș ca al meu Călărași sau unele vecine, Slobozia sau Constanța(cred că nici în Constanța nu ar da randament o astfel de afacere, deși e ceva mai mare Constanța, da);
-Dacă urmărești piața și alegi ceva ce se vinde (cum am dat exemplu cu Constanța, ce poți face la mare mai fain decât o tonetă cu mâncare sau o pensiune ori hotel? însă aici vine partea a doua, nu pui patinoar la mare, că da, nu merge, dar nu poți nici să deschizi o oarecare vilă sau hotel, că e deja saturată piața imobiliară/hotelieră la mare. Ci trebuie să faci un research serios pe domeniul ales, ce oferă ceilalți de pe piața aleasă de tine și cu ce naiba poți veni tu în plus.
Plusul ăla face toți banii și toată reclama ta bună. E magnetul tău.
Idee e să faci plusul sau ineditul, "acel portocal crescut la Polul Nord" în afacerea ta ce se pupă pe piața pe care aparții (sud, nord, tropice, peninsulă, cultură, occidentală, orientală).
-Evident planul de afaceri.
-Cred că prima ta grijă de fapt ar fi banii. Investiția, fondurile.
-Eu aș adăuga și planul tău, ăsta ar fi primul punct de fapt. Punctul în care alegi sau îți definești cum vrei să lucri. Ești genul super Alfa, atunci poți alege hotel/cofetărie/fabrică/multinațională chiar și orice domeniu unde poți fi CEO-ul suprem și poți ține milioane de oameni uniți și să lupte și muncească pentru firma ta. Dacă e deja multinațională și ai rang de CEO ai angajații simplii, dar vei avea și sponsori și nu prea știu cum funcționează multinaționalele astea, dar dacă va fi firmă pe acțiuni, vei avea acționari, cu care vei colabora cot la cot, în orice decizie și vot.
Dacă ești genul mai easy Alfa sau mai introvert sau chiar și-și, oscilezi între introversie-extroversie, din start îți spun că nu e pentru tine domeniile de mai sus. Va trebui să te axezi pe profesia de liber profesionist, unde înveți bine un skill, de preferat chiar să fie pasiune, pentru că dacă la o muncă unde ești angajat, în fișa postului scrie 10 sarcini și tu oricum faci mai multe, deci îți mai permiți să spui că nu-ți prea place, dar totuși te duci și-ți îndeplinești cât de cât onorabil jobul sau mai ai și colegi care să te ajute, pe unde nu prea știi, e una, dar ca liber profesionist, trebuie să fii un fel de God ca să poți vinde și lumea să te cunoască. Nu de pe YTB sau vorbărie multă din online, ci din vorbă în vorbă. Lumea să fie în transă după tine și să te urmeze cu ochii închiși că le place serviciul pe care-l vinzi tu.
Dacă ești tot mai introvert sau nu cel mai Alfa, poți alege domeniile unde să fii unicul tău șef și unde mai ai nevoie de un angajat, minim 2.
Abia după ce ai stabilit sure punctul ăsta ultim, te întorci asupra ălorlalte.
Apoi evident urmează și studiul și munca. Și cofetărie dacă deschizi și parea ea doar multă muncă practică, tot trebuie să ai mintea open mind și mai faci cursuri și formări.
Că așa e viața, nimic nu se poate și fără studiu și învățat.
Aaa, și să nu uităm de birocrație. Vei face multe hârtii, mai ales în Românica, orice domeniu și nebunie vei alege.
În final las ceva ce l-a învățat cineva pe șeful mamei mele și el le povestea mereu angajaților lui, iar mama mie.
"Orice cumperi cu o sumă, să te uiți să vinzi cu 5 de bănuți măcar mai scump și să negociezi mereu și 50 de bănuți ăia mai ieftin."
Sa fi sănătos sa poți lucra orice!
Sa fi strângător.
In câțiva ani îți iei bolid de 50 mii.
Dacă te ocupi cu lucruri necurate, obti mai ușor dar nu văd rostul.
justsay întreabă: