Hey! Anul acestea termin clasa a 8-a si nu ne putem hotara cu ce firma sa facem pozele de sfarsit...Stiti voi niste firme care fac poze foarte frumoase, dragute... 
si lucreaza bine?
P.S. Eu locuiesc in Cluj.
si lucreaza bine?
Ordonare:
După relevanţă
De ce pui ultima literă din cuvînt pe „â" din „a".
Vezi cazul lui „hotărâ".
Vezi unde a dus această babilonie de reguli pentru scrierea unui singur sunet?
Suntem, cred, singura țară din Europa care a implementat o astfel de nerozie.
De fapt, suntem singura țară din Europa cu mii și mii de nerozii și tîmpenii.
Răspunde
Pentru cultura ta generală. Nu se mai scrie cu,, î" din,, i" de prin 1993 la cuvinte gen,, tîmpenii, pîine, cîine, cînd, pînă și lista poate să continue".
Conform noilor reguli ale Academiei Române se scrie cu, Â" din A.
Așa că,, pîine" este greșit. Corect este,, pâine" cu â din a.
Și exemplele pot continua. Dacă este să ne criticăm, o putem face reciproc fără probleme.
Sursă oficială: http://www.acad.ro/alteInfo/pag_gramaticaLR.htm
Așa că orice lucrare de diplomă, licență, disertație, doctorat nu dă bine. Nu este bine să scrii cu,, Î" din,, i" la acele cuvinte de mai sus sub nici o formă. Eu unul le folosesc corect. Exemplu de cuvinte corecte,, neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat, preaînălţat, preaîntâmpinat"
Citez:,, Vom scrie într-însul, dar dânsul etc. Folosim,, Â" din,, a" la mijlocul cuvintelor"
Prin urmre,, tîmpenii este greșit care l-ai folosit. Corect este,, tâmpenii".
Nu e cazul de ținut lecții pe internet pe TPU. Pe TPU se oferă și se primește ajutor atâta tot, și nu lecții de gramatică. Cine știe... poate o să ajungem să scriem și cu note de subsol aici pe TPU, să redactăm lucrări științifice. Să cităm și pe format american în text în paranteză model (Harvard). Zău așa...
Și oricum, nu suntem profesori de limba și literatura română. Nu avem toți Facultatea de litere absolvită. Să fim serioși, să privim obiectiv problema.
Ca o paranteză. Sunt foarte multe cadre didactice universitare preparatori, asistenți, lectori etc care greșesc când scriu anumite cuvinte, ori au un mod de exprimare mai,, ciudat". Asta nu înseamnă că se sfârșește lumea. Inteligența, informațiile dobândite nu ți le poate lua nimeni. Te asigur de asta, cunosc domeniul foarte bine.
Te asigur că sunt lucrări de doctorate care au erori de scriere. Se,, mănâncă" litere, virgulele sunt puse greșit dar și alte semne de punctuație etc. Nu asta este marea problemă. Cunosc foarte bine. Greșeala este omenească. Omul este failibil dacă nu știai.
O zi bună!
Răspunde
Stimate Anonimus, cînd am scris ce am scris am făcut referire numai la faptul că această cretină regulă a scrierii cu „â" din „a", în textul acelei școlărițe, nu a fost aplicată corect.
Mai exact, regula spune că în situația în care un cuvînt se termină cu „î", semnul grafic care se aplică pentru scrierea respectivului sunet este cel cu „î" din „i"( și categoric, nu „â").
În cazul de față, cel al Mădălinei, corect este „hotărî" și nu „hotărâ".
La fel și pentru „coborî", „amărî" și încă multe alte infinitive terminate în „î".
Dar, apropos de regula instituită, să știți că ea nu este obligatorie, decît poate în înscrisurile și documentele oficiale.
Că regula instituită de Academie este absurdă o dovedesc cele două așa zise excepții: cel enunțat mai sus, cu „î" de la finalul unor cuvinte și, al doilea, situația unor cuvinte precum „neînsemnat", „reînviere", „deîmpărțit" ( regula o extrageți din context).
Cînd m-am pronunțat că regula este absurdă vin să vă întreb și pe Dumneavoastră: care este deosebirea, în pronunțare, între „â" și „î".
Dacă reușiți să-mi răspundeți eu sunt dispus să vă dau pensia mea pe un an de zile.
Și cînd am zis că regula nu este obligatorie fac trimitere și la o serie de publicații sau edituri care nu se supun acestei reguli.
E cazul publicației „Gazeta Sporturilor" și a editurilor „Compania" sau cea foarte cunoscută „Litera".
La aceasta din urmă a se vedea „Dicționarul Universal Ilustrat al Limbii Române"- 2010.Nu e mai puțin adevărat că la această lucrare aceasta a fost dorința și redactarea autorilor.
Probabil că nu citiți prea mult și fenomenul nu vă este prea familiar.
Eu scriu foarte mult și citesc, de asemenea, mult, sau, mai exact, atît cît îmi permite modesta mea pensie, să mai cumpăr două sau trei cărți pe
lună.
Să fiți sănătos!
Cît despre cultura mea generală, spre a Dumneavoastră aducere la cunoștință, țin să vă fac spun că am 25 de ani de învățătură de carte, am în casă peste 3000 de cărți, am citit altele vreo 3000. Am peste 10.000 de ziare și reviste ( toate și citite) și multe zile mi le petrec scriind ( chiar și niște cărți ), citind sau studiind prin niște biblioteci.
La aproape 70 de ani nu prea mai am alte pretenții și aspirații dar neștiința de a scrie românește a unora dintre dintre conaționalii mei
mă scoate din papuci.
Și, peste toate, și atitudinea acelora care încurajează asemenea manifestări și poziționări în societate.
Poate vă regăsiți printre aceștia.
Multumesc! Nu o puteam zice mai bine.
Cat despre dumneavoastra v-ati cam departat de la subiect...Sa nu imi spune-ti mie ca dumneavoastra nu m-ai gresiti cand scrieti pe calculator, pe telefon sau chiar de mana.Pana una alta eu sunt clasa a 8-a, m-ai am multe de invatat si realizez asta...
Nu nu mă regăsesc printre acei oameni. Asta este o aluzie cumva la adresa mea a dvs. Unele persoane sunt scoase din sărite atunci când X și Y scriu greșit și mutilează limba română.
Remarcabilă cariera dvs. Într-adevăr foarte multe cărți citite și articole. Felicitări!
Nu am vrut să fiu malițios doar că pe TPU nu se fac lecții de gramatică, ne ajutăm reciproc atâta tot. Nu vreau să jignesc pe nimeni dar aici se scrie și fără diacritice și mai sunt greșeli de exprimare. Cred că majoritatea greșim rar sau mai des. Important este să conștientizăm asta și să ne îndreptăm pe calea cea bună.
V-aș ruga să citiți și ultimul meu răspuns pentru „petrușmădălina".
Dumneavoastră vă reproșez atitudinea împăciuitoristă, acoperitoare cînd e vorba de greșeli, prin care se ajunge( nu numai în învățarea sau folosirea incorectă a limbii române) la toate neajunsurile acestui neam românesc care are drept maximă deviză ( de cele mai multe ori în viața de toate zilele) această păguboasă expresie : „lasă că merge și așa".
Ei bine, după a mea părere, „nu merge".
De aceea am ajuns unde am ajuns, în ultimii 26 de ani.
Pentru mine aproape că nu mai contează ( am mai enunțat acest lucru ) dar pentru anii și oamenii ce vor veni și vor trăi NU E BINE.
Dacă Dumneavoastră nu sînteți conștient de acest lucru și vă situați de partea noneducației, a suficienței, a lucrului făcut de mîntuială ( foarte elocvent evidențiat prin toate cele trei răspunsuri) atunci vă rog să-mi permiteți să consider încheiat dialogul nostru.
Să fiți sănătos!
Domnișoară, matale nu vrei să înțelegi că eu îți vreau binele și nu vreau să-ți fac nici un rău.
Sesizarea mea ar trebui să te pună în gardă, să iei aminte a te îndrepta, iar nu să ai o atitudine refractară și nici una împăciuitoristă în asemenea situații.
Eu doar te-am făcut atentă că nu e bine așa cum ai scris și că, aici, pe TPU, și aceasta e o formă de ajutor. În viața ta curentă de școlar s-ar putea să iei o notă proastă pentru acest lucru.
Și în acest ultim răspuns al matale faci patru greșeli impardonabile.
E vorba de acel „m-ai " ( de două ori scris greșit).
Dacă ar trebui să scrii cu cratimă nu ai face-o, dar cînd nu trebuie, o faci.
Asta pentru că nu știi.
Aici trebuia scris „mai" (avînd calitatea de adverb).
Se scrie cu cratimă atunci cînd e vorba de două cuvinte între care se realizează o contragere prin eliziune ( prin eliminare). În cazul lui „pe mine m-ai văzut". Corect ar fi fost „ mă ai văzut", în care „mă " este prunumele „eu" în cazul acuzativ" iar „ai " este auxiliarul „a avea " ( am, ai, a, am, ați au...) care ajută la formarea unor timpuri verbale compuse( în cazul de față perfectul compus).
Pentru că această formulă „mă ai " este greoaie în vorbire( arhaism), în decursul timpului vorbirea curentă a eliminat (elidat) acel „ă" ( de la „mă")înlocuit cu o cratimă ( o liniuță )și realizîndu-se astfel acest „m-ai".
Pînă„ una alta", între „una" și „alta" se pune o cratimă și se scrie corect „ una - alta ".
Exprimarea corectă este „ eu sunt în clasa a 8-a " și nu „ eu sunt clasa a 8-a".
Dacă într-un text de patru rînduri faci patru greșeli, e foarte probabil ca într-o pagină să ajungi la 50.
Nu e bine, nici pentru învățătura ta de carte ( care nu se cheamă a fi învățătură) și nici pentru examenele pe care le vei avea de susținut în viitorul nu prea îndepărtat.
Ți-o spune un om care, printre altele,
a învățat și spre a-i învăța pe alții limba și literatura română.
Să fii sănătoasă!
Ați înțeles greșit...nu promovez deloc noneducatia. Vroiam doar sa spun ca toată lumea greșește. Da am sesizat greșala pe care am făcut-o cu „m-ai" însa și dumnavoastra ați greșit când a-ți scris„Cît" sau „cînd". În mijlocul cuvântului nu se scrie cu „î" ci cu „â". Greșelile sunt omeneti. Până și cei mai mari oameni de știința au facut greșeli http://www.scientia.ro/......rg-1.html.
Domnișoară, mă bucur că ai puterea de a replica dar, din păcate, cu aceleași multe greșeli de gramatică a limbii române.
În ultimul matale text, în șase rînduri ai comis cinci greșeli.
Ai scris „ voiam". Este o formă neliterară de la verbul„ a vrea "sau „a
voi". Corect este „voiam".
Ai scris „greșală". Corect este „greșeală".
Ai scris „a-ți scris". Corect este „ ați scris". Te-am mai avertizat odată ( vezi mai sus) asupra acestei greșeli pe care o comiți mereu, la construcția perfectului compus. Lucrul acesta se întîmplă pentru că nu știi aceste reguli. Mai grav e că „nu știi că nu știi" și recidivezi în exprimarea grafică și în ignoranță.
În pasajul „Da am sesizat greș(e)ala", după acel „Da" se impunea o virgulă.
Îmi reproșezi că nu aș ști. Situația e puțin hilară. Învață oul pe găină.
Eu am învățat ceva învățătură de carte ( printre altele)pentru a-i învăța pe școlari ca tine cum se scrie și cum se vorbește corect românește.
Cît despre greșeala mea, de a mă încăpățîna să scriu în continuare cu „î" din „i" eu consider că tu ai învățat greșit dar ții tu cu tot dinadinsul să - mi găsești nod în papură și să mă trimiți pe coclauri să mă familiarizez cu greșeli ale altor mari oameni ai omenirii.
Mergi, te rog, mai sus, la răspunsurile mele adresate utilizatorului „anonimuserr" și poate te vei edifica într-o oarece măsură.
Peste toate acestea, reproduc integral un excelent articol al unui scriitor și profesor universitar ( pare-mi-se ieșean) pe numele său Radu Părpăuță.
Deci :
„REFORMA ORTOGRAFICĂ PLACEBO"
Prin 1993 lumea începuse să nu mai tragă la Iliescu ca muștele la mortăciune. Trecuse perioada cînd sîngele martirilor ( nota corolav: atenție, RP scrie numai cu „î" din „i")tineri din Decembrie s-a preschimbat în banane și portocale, în carne și adidași torșăn, în tot ce-am poftit și am visat în viețile noastre scremute sub Ceaușescu. Trecuse euforia vremii cînd se dăduse drumul la avorturi ( da, libertatea femeii în România este egală cu libertatea chiuretajului și a chiloțilo șnur), de creștea lumea, în loc de copii, cîini de rasă, că pe ăștia nu trebuie să-i înveți la oliță, îi duci în parc. Se dusese dracului spoiala de belșug pe care ne-o băgaseră pe gît: începuseră disponibilizările, nu mai erau locuri de muncă, întreținerea la apartamentele din (blo)cotețele muncitorești( pe care le cumpăraserăm pe daiboj, ca să-i votăm și după Duminica Orbului ) crescuse vertiginos...Prin 1993 tinerimea golănea „liber" pe străzi și prin discoteci, din boxele sicrielor de lux ale țigăniei răsuna la maxim fala manelelor și hip-hop-ului, așa că, pentru foștii țărani, deveniți din proletari îmburgheziți la bloc, nimic nu mai semăna nici cu ce apucaseră, nici cu ce doriseră.
Doar mîndria națională ce ne mai ținea „strîns uniți" în jurul tovarășului Iliescu, mai bine zis pericolul unguresc, de care ne avertiza vigilent, prin comunicate după comunicate „VATRA ROMÂNEASCĂ". Elicopterele drăguțului general Paul Cheler, comandantul Armatei a IV-a„Transilvania", tovarăș de școală moscovită cu Ilici, patrulau pe cerul sacru al Ardealului, ca să ne apere de cei care băteau și încălzeau carnea sub șeile cailor din pustă, în loc să o facă mici la grătar, ca noi. Și, în această atmosferă în care Sava Negrean și Veta Biriș erau mai să dea în gălbenare de atîtea ouă crude mîncate, ca să-și dreagă glasurile cîntînd „NOI SÎNTEM ROMÂNI", în care Vadim Tudor întocmea liste negre cu intelectualii trădători de țară, iar Funar nu mai avea duco pentru vopsitul tricolor, ei, bine, în această ciorbă naționalistă "ACADEMIA ROMÂNĂ nu se putea lăsa mai prejos și a venit cu ingredientele ei antiborș rusesc și antipapricaș.
Numai bine că, în februarie 1993, ACADEMIA a dat îndărăt limba română, impunînd iarăși regulile lui Sextil Pușcariu cu scrierea cu „â" din „a" și cu „sunt" în loc de „sînt". Argumentul cel mai puternic al reformatorilor a fost „pîngărirea limbii române de către comuniști ( prin reforma ortografică din 1953)", care, prin suprimarea lui „â" din „a", ar fi alterat caracterul evident latin al limbii române, adică, mai pe românește, scrierea limbii române fără „â" nu mai evidenția originea latină a acesteia.
EROARE! Ideea de a utiliza o singură literă pentru sunetul „î" a apărut cu mult înainte de 1953.Necesitatea de a reduce deosebirile dintre ortografie și pronunție a fost susținută încă din 1880 de Titu Maiorescu, care scria : „Nu poate exista o gramatică a scrierii contra gramaticei vorbirii".
Marii lingviști și oameni de cultură au susținut această idee de-a lungul timpului.În 1932, Ovid Densușianu cerea, în articolul „Noua ortografie", publicat în „Grai și suflet" * vol.V, nr.2) „ să se renunțe la orice concesiune pentru „â" (...). Nu cîștigăm nimic cu această literă". În „Gramatica limbii române" ( 1937), Iorgu Iordan afirma: „ Distincția între „î" și „ â" trebuie să dispară, fiindcă nu se întemeiază pe fapte de limbă". În 1939, în revista „Tempo", Alexandru Graur promova aceeași idee: „ De ce să avem două semne pentru un singur sunet? Nu e nevoie".
Și acum cireașa de pe tort: în 1993, la vot au participat toți membrii Academiei, ca la moară. NU A CONTAT SPECIALITATEA. La momentul respectiv „Academia" avea doar doi membri lingviști: Ion Coteanu, care s-a abținut, și Emanuel Vasiliu ( specialist în fonologie, cel mai îndrituit să fie ascultat în privința tendințelor limbii), care a votat împotrivă. Așadar, să zicem că te doare un picior. Vine doctorul ( specialistul) și îți recomandă un antibiotic. Vine apoi o comisie de nespecialiști - tinichigii, dansatori latino și fotbaliști- și recomandă amputarea piciorului. La „Academie" s-a votat amputarea, cu dansatorii latino.
Nu este locul să aducem aici argumente științifice în contra reformei placebo a lui „â" din „a", dar să spunem că majoritatea specialiștilor s-au manifestat împotrivă. Unii au tăcut, pentru a nu-și ruina carierele. Alții însă nu. Mioara Avram, mama gramaticii limbii române, a stat stană împotriva lui „â" din „a" și, în consecință, nu a fost primită în „Academie", deși ar fi meritat cu prisosință.
Spre lauda ei, școala de lingvistică de la Iași a fost în primele rînduri ale oponenților lui „â" din „a". Regretatul Dumitru Irimia scria în „Gramatica limbii române"( Editura Polirom, Iași, 1997): „ Schimbarea normei ortografice prin Hotărîrea Academiei Române din 17. II. 1993 a fost impusă cu mijloace intrînd în contradicție principii fundamentale ale vieții științifice. Modificările impuse ( „î"din „â")
nu au întemeiere științifică.
Am readus în atenție problemele acestea pentru că am constatat, într-o discuție cu un tînăr absolvent de „umanioare", că nu știa nimic de ele. Odată ce „Academia" așa a hotărît, așa rămîne, zicea respectivul, fără să aibă habar cum s-a votat. Deh, sînt sigur că academicienii ar dori să îndrepte acea prostie făcută în 1993. Există, însă, un mare impediment care să modifice ...schimbarea: s-ar face de rîs și de rușine.
De parcă așa nu se fac!
---------------------------------------------------------------------------
Probabil că voi reuși să fac a înțelege, prin acest articol, pe școlarii de azi și chiar și pe unii profesori de română, că adevărul este cel al lui „î" din „i".
Așa că, domnișoară Mădălina, poate nu vei mai fi chiar atît de vehementă în a scoate la înaintare, împotriva mea, arma atacului cu acest atît de necorect „â" din „a".
Încearcă să crezi că, la cei 69 de ani ai mei, am mai multe cunoștințe decît matale și nu ai greși cu nimic dacă mi-ai da crezare.
Să fii sănătoasă!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
