Off stiu senzația. Pentru ca și eu vreau acasă constant. Imi e e foarte dor... De obicei plec o dată pe lună acasa, dar au fost acum câteva luni în (3) în care am avut examene și nu am plecat și mi-a fost atât de rau... Stiu sentimentul.
Dar, ideea e ca sora mea a fost cu noi pentru un an și a plecat la loc acasa sa stea cu tata, care nu e intr-o situatie financiară buna. E clar că mama ta nu a plecat ca ii place ei țara atât de mult. A plecat pentru ca e greu să trăiești în România la momentul de față din păcate. Și ea face niște sacrificii să îți dea tot ce iti doresti. Dacă tu vrei sa stai cu bunica ta (ea pensionara fiind bănuiesc) nu cred ca ea ar fi în stare să te creasca, sau cel puțin nu așa cum o fac părinții tăi care muncesc. I-ar fi și ei greu, deci mai intai trebuie să discuti cu ea între 4 ochi dacă și ea e de acord. (Dacă ești pregătită să renunti la anumite activitati extrașcolare, bani de buzunar, să mergi des în oraș cu prietenii și chestii de genul atunci vorbește cu ea. O dată făcută e greu să o dai înapoi.) Intreab-o pe bunica ta la modul "Cum ar fi dacă aș sta la tine? (Sau) As putea să mă mut din Franța la tine?" Zi-i ca nu e ceva sigur dar trebuie să ai confirmarea înainte de a acționa. Apoi eu zic sa ii zici mamei tale (fără tipete, urlete) tot ce simti. Eu te sfătuiesc ca mai întâi să o convingi să veniți mai des în țară (o dată pe lună, măcar un weekend). Și fa asta pentru câteva luni. (3-4) Dacă tot nu te simti bine și în largul tau, atunci vorbește cu mama ta despre o posibilă întoarcere.
Să știi că dorul nu dispare niciodată. Dacă te muți acasa poate o să o ai pe bunica ta și câțiva prieteni, dar o să îți lipseasca mama si sora și prietenii din Franta. Nu țara îți lipsește, oamenii îți lipsesc. Și stiu cum e. Eu mi-am găsit echilibrul intr-o oare care măsură. De luna viitoare o să merg mai des (cam de 2 ori pe lună), și îți doresc si tie din tot sufletul să gasesti echilibrul și să fii fericită, oriunde ai fi. Te pup
Am fost în aceiași situație ca tine. M-am mutat în Ungaria de aproape 5 ani, și stiu cat de greu e. Adică și acum am momente când pur și simplu cedez psihic pentru ca imi e atât de dor de familie și prieteni și vreau acasă. Adevarul e ca până anul trecut aș fi dat orice sa ma intorc. Eu am fost și hărțuită la școală pe criteriul cretin ca sunt româncă sau ca sunt slabă și nu am sani mari, și stiu cat de nasol e sa simti ca nu ai ce caută intr-o societate. Poti te rog sa imi spui de ce ai vrea să te intorci în țară? Poate te pot ajuta pentru ca eu momentan sunt fericită și mi-am făcut prieteni și am gasit (și încă incerc sa găsesc) un echilibru...
Off stiu senzația. Pentru ca și eu vreau acasă constant. Imi e e foarte dor... De obicei plec o dată pe lună acasa, dar au fost acum câteva luni în (3) în care am avut examene și nu am plecat și mi-a fost atât de rau... Stiu sentimentul.
Dar, ideea e ca sora mea a fost cu noi pentru un an și a plecat la loc acasa sa stea cu tata, care nu e intr-o situatie financiară buna. E clar că mama ta nu a plecat ca ii place ei țara atât de mult. A plecat pentru ca e greu să trăiești în România la momentul de față din păcate. Și ea face niște sacrificii să îți dea tot ce iti doresti. Dacă tu vrei sa stai cu bunica ta (ea pensionara fiind bănuiesc) nu cred ca ea ar fi în stare să te creasca, sau cel puțin nu așa cum o fac părinții tăi care muncesc. I-ar fi și ei greu, deci mai intai trebuie să discuti cu ea între 4 ochi dacă și ea e de acord. (Dacă ești pregătită să renunti la anumite activitati extrașcolare, bani de buzunar, să mergi des în oraș cu prietenii și chestii de genul atunci vorbește cu ea. O dată făcută e greu să o dai înapoi.) Intreab-o pe bunica ta la modul "Cum ar fi dacă aș sta la tine? (Sau) As putea să mă mut din Franța la tine?" Zi-i ca nu e ceva sigur dar trebuie să ai confirmarea înainte de a acționa. Apoi eu zic sa ii zici mamei tale (fără tipete, urlete) tot ce simti. Eu te sfătuiesc ca mai întâi să o convingi să veniți mai des în țară (o dată pe lună, măcar un weekend). Și fa asta pentru câteva luni. (3-4) Dacă tot nu te simti bine și în largul tau, atunci vorbește cu mama ta despre o posibilă întoarcere.
Să știi că dorul nu dispare niciodată. Dacă te muți acasa poate o să o ai pe bunica ta și câțiva prieteni, dar o să îți lipseasca mama si sora și prietenii din Franta. Nu țara îți lipsește, oamenii îți lipsesc. Și stiu cum e. Eu mi-am găsit echilibrul intr-o oare care măsură. De luna viitoare o să merg mai des (cam de 2 ori pe lună), și îți doresc si tie din tot sufletul să gasesti echilibrul și să fii fericită, oriunde ai fi. Te pup