Nu sunt locuri, dar ar trebui să fie. Se consideră că un tânăr de 14 ani ar trebui doar să învețe sau să se joace.
Ce se întâmpla pe vremea comunismului, în 1960, când aveam eu 14 ani.
Așa era regula, așa erau timpurile. Eram obligați la școală ca vara să depunem muncă patriocă, voluntară, adică neplătită. Ne ducea o lună vara cu școala, tot liceul la munci agricole vara într-o comună. Din munca noastră se achita mâncarea pe care o mâncam la cantină. Apoi școala era plătită pentru asta. Dar banii rămași îi folosea pentru noi. Astfel se organiza o excursie la București sau la mare de câteva zile la care participau toți care fuseseră la munci agricole. Astfel beneficiam de pe urma muncii noastre și ne bucuram de asta. Dar acolo munceam doar 4 ore, iar după masa aveam program cultural, sport, dans, jocuri, mergeam la Mureș să facem plajă.
Dacă cineva s-ar ocupa se asta, s-ar găsi și azi oportunități și pentru cei de 14 ani, care au buletin, sunt sănătoși și doresc să lucreze în vacanțe să o poată face. Cei ce locuiesc la țară cu părinții care au gospodării, o fac de nevoie. Astfel învață că laptele nu se produce în fabrică și altele. Este și asta o educație.
boghdi întreabă: