Sa stii ca nu este de-ajuns ca niste cuvinte sa fie asezate in randuri scurte pe care sa le numim versuri pentru a putea spune ca am creat o poezie; faptul ca nu au rima ar mai putea fi trecut cu vederea, daca in rest ceea ce tu vrei sa comunici ar fi convingator. O poezie lirica, in care autorul vrea sa-si exprime un sentiment, in cazul tau deznadejdea, disperarea, tristetea despartirii de o fiinta iubita, ar trebui sa convinga si pentru aceasta ea are nevoie de mijloace artistice, de traire intensa si cuvinte inspirate, pe masura sentimentului. Din toate acestea ceeea ce numesti tu poezie nu are decat un declarat "ramas bun", exprimat in cuvinte banale. Daca ai aseza toate aceste opt siruri in randuri de scrisoare ti-ai da seama ca nimic n-are farmec si nici putere de a impresiona.Totul e banal. O poezie adevarata convinge prin puterea trairii autorului sau. Iar expresia"cu urechile lasate" da de inteles cititorului ca nici tainele sensurilor unor expresii nu-ti sunt cunoscute. Poezia nu convinge pe nimeni. Daca vrei sa scrii poezie fa-o numai atunci cand cu adevarat inima ta gaseste cuvinte potrivite pentru a exprima ceea ce simti.Altminteri,mai bine scrii o scrisoare sau un mesaj pe mobil.Numai bine.
Numai folosi rima alba, doar daca sti sa te folosesti de puterea cuvantului. urechi lasate? Lumea e pusa pe mute, dar eu tot iti aud cuvantul
Rima alba? si ultima parte Cu urechile infundata Nu iti mai aud glasul... rimeaza putin
Partea cu urechile lasate, ma baga in ceata, in rest e ok
mie cel putin imi place
Nu, nu este caine m-am referit ca nu mai auzeam nimic din jur o auzeam doar pe ea.
Emamuresan întreabă: