Am nevoie de opera "Dincolo de nisipuri" de Fanus Neagu, as prefera opera intreaga. nu referat.
Si referat pentru "Padureanca" si "Moara cu noroc" de Ioan Slavici.
Multumesc. :d
@funda.

Padureanca..Se dă o lege în toata ţara, ca nimeni să nu îşi părăsească satul, deoarece era holeră. Fiind vremea secerişului şi pentru că avea nevoie de mână de lucru, Busuioc nu ţine cont de acest lucru şi se hotărăşte să plece să adune lucrători pentru seceriş, încredintându-i, la cererea acestuia, sarcina fiului său mai mare, de douăzeci de ani, pe nume Iorgovan.

Băiatul era îndrăgostit de o fată pe nume Simina, care şi în urmă cu un an a stat la ei acasă vreme de trei luni, pe durata secerişului. Astfel, Iorgovan ia postura de personaj de basm care îşi caută iubita la mari depărtări, pornind într-o lungă expediţie, străbătând sate şi locuri îndepărtate, întâlnind oameni noi, totuşi cu teama de a nu fi descoperit, ezitant, indecis, sursă a dramei care îl macină pană la sfârşit. Pleacă la Moma, fiind indecis dacă vrea să o revadă pe Simina, dar ajungând la Zimbru o cheamă la seceriş, împreuna cu tatăl ei, pe nume Neacşu, şi cu oamenii de care avea nevoie, adunaţi împreuna cu slujitorul Şofron, argat de nădejde al tatălui său, în vârstă de treizeci de ani, mai simplu sufleteşte, dar mai hotărât în manifestarea sentimentelor.

Busuioc era mare bogătaş, deţinător a patruzeci de jugăre de pământ, ara cu patru care zece zile la rând şi avea o moară de vânt, pe care mai apoi o înlocuieşte cu ceva mai performant. De moară se ocupa Pupăză, care a crescut acolo de mic, se îngrijea de ea chiar dacă nu era bine plătit de Busuioc. Pupăză spunea multe prostii, era tot timpul foarte murdar, plin de făina şi se supăra când oamenii râdeau de el. Busuioc l-a pus pe fiul său mai mic, pe nume Filip, să scrie o scrisoare adresată cumnatului acestuia, preotul Furtună din satul Socoda, pentru a se alătura şi el secerişului.

Şofron reuşise să strângă o mică avere de când lucra la Busuioc, două jugăre de teren, şi avea vârsta potrivnică însurătorii, doar că ii lipsea nevasta potrivită. În momentul în care o vede pe Simina acesta se îndrăgosteşte de dânsa şi devine astfel rivalul tânărului Iorgovan. Deşi o iubea pe Simina, Iorgovan nu are curaj să-şi mărturisească sentimentele, fiind un personaj complexat, cu reacţii greu de înţeles: când o caută pe Simina în satul ei de munte, el este aproape travestit, pentru ca nimeni să nu-1 recunoască, apoi, cu o inexplicabilă teamă de "gura lumii" şi chiar de tatăl său, Busuioc, că ia o fată săracă, amână împlinirea dragostei până când Simina se orienteaza către Şofron.

Tatăl fetei, Neacşu, venit şi el la seceriş, moare de holeră, fiind înmormântat de către părintele Furtună şi, în acel moment, Busuioc îşi obligă fiul să o ceară de nevastă pe Simina, parcă pentru a echilibra soarta negativă, dar aceasta ezită, la rândul ei, să-şi dea consimţământul, având o relaţie stranie cu Şofron, argatul lui Busuioc, care o iubea de multă vreme. Într-un final, Şofron se mută de la casa lui Busuioc în localitatea Socodor, pentru a fi mai aproape de Simina, aceasta mutându-se acolo în urma morţii tatălui ei.

Nemaiputând suporta despărţirea de Simina, Iorgovan, fire indecisă, incapabil să suporte avatarurile complicate ale dragostei, cade în patima beţiei şi, inspirat de moartea lui Pupăză la moară, încearcă să se sinucidă. Aflat pe patul de moarte îşi face curaj şi o sărută pe Simina, care vine să îl vadă, apoi îşi dă duhul, obligând-o pe Simina să rostească „O lumânare", expresie care încheie nuvela.
Moara cu noroc.Nuvela psihologica se individualizeaza prin tipul de conflict, insistandu-se asupra celui interior, pe schimbarile caracteriale si comportamentale ale personajului, pe devenirea acestuia, dictata de un mediu nepropriu individului, descrisa in maniera tipic realista, "ca felie de viata", "dosar de existenta".

Este tratata parvenirea individului intr-o societate pentru care nu este pregatit, pe care doreste sa o inteleaga si sa I se integreze, acte in care esueaza, totodata dezumanizandu-se treptat.

Analiza starilor constientizate ale personajului ne conduce spre cheia in care este indicat sa fie lecturata o astfel de nuvela.Frica, obsesia banului, alienarea, erosul, fiecare dintre acestea ar putea constitui tema operei, in functie de perspectiva lectorului.

"Moara cu noroc " a aparut in anul 1881, fiind inclusa in "Novele din popor", volum care a dat in literatura romana un exemplu de scriere totodata traditionalista si realista. Poate fi privita si ca o ilustrare a notiunilor teoretice sustinute de Titu Maiorescu si Junimea("are specific national, este autentica").

Din punctul de vedere al autorului, se incadreaza perfect in opera acestuia, deoarece este inca o dovada a crezului moralist al lui Slavici, o pledoarie pentru viata linistita si cumpatata, de refuz al parasirii unei ordini prestabilite, deoarece astfel de actiuni vor fi pedepsite de Destin.