anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Ambra mainilor!

Impingând pupila nopţii spre firida omenirii,
umbra mâinilor albastră frânge cu uimire lutul
şi amestecă ne-nţelesuri, risipindu-le-absolutul
fixat în inelare vicii deşirate-n miezul firii.

Vechi catarg şi-a-nfipt raspunsul pe sub grijile-nnodate,
tăinuindu-mi, nu în grabă, căutarea fără preget;
intunecimea pragului albastră rupe sunete în deget
şi-mi curbează-n loc mâhnirea - cum obezile-ncordate.

S-a demoralizat lumina-în zvâcnirea ei trudită
trage-a cerului tăgârţă roasă de-arţăgoase timpuri;
ambra nostalgiei albastre se strecoară-n anotimpuri
cum, sub stâncă, se ascunde o zvârlugă-abia ivită.

Pasesc în rugăciune paşii prin golgote fără chipuri,
hăurile-ngemănate în tăcerea-le se muşcă,
deschizând a înflorire a ganganiilor firuşcă;
ambra mainilor albastră prinde luna-ntre nisipuri.

Cum vi se pare?

4 răspunsuri:
| Love?a a răspuns:

Superba! Un singur vers transmite forte multe sentimente.As vrea si eu sa pot scrie poezii ca tine, pana la urma cine n-ar vrea.Eu scriu in proza.Am incercat sa scriu in versuri, dar nu oricine poate avea acest dar ca al tau.

| Classy a răspuns:

Minunata happy Ai un talent extraordinar. Imi place mult cum ai folosit expresiile ca sa creezi o armonie de cuvinte, bravo si toata stima!

anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Meh, mi se pare chinuita. Ai tras de fiecare cuvant si vers pana i-au dat lacrimile. E-n dureri.

| Labirinth a răspuns:

Cam fortata in termeni, dar cu o scurta revizuire "indemanatica"... poate ii dau un copy paste happy

Întrebări similare