Arunc cu noaptea in stele...

Vântul sfârtecă rugina ce prânzeşte-n dunga frunzei,
Norul, grizonat în barbă, stă flămand pe buza pânzei,
Doar lumina, -n disciplina-i, adormită se preface,? (mai mult)

Question

Arunc cu noaptea in stele...

Vântul sfârtecă rugina ce prânzeşte-n dunga frunzei,
Norul, grizonat în barbă, stă flămand pe buza pânzei,
Doar lumina,-n disciplina-i, adormită se preface,
Împietrită-n limba coptă osia silabei tace;
S-a tăiat în plisc de vultur cerul şi pe cuib îi zace.

De lupoaică-i limba nopţii, hămesită gându-mi taie,
Timp iactant rânjeşti sub clipă salivând ca o potaie.
Nărăvaş, din firea mă-si, murgul şi-a rănit copita,
Eu arunc cu noaptea-n stele... pradă să îmi fac iubita;
S-a tăiat în coapsa-i tandră cerul, renăscând ispita.

Astept parerile voastre.Imbratisez cu placere orice critica atat timp cat e meritorie.Multumesc!

April · Accepted Answer

Eu cred ca orice incercare poetica,mai mult sau  chiar mai putin reusita, innobileaza locul in care apare:in cazul nostru un site.Iar tu Adrian ai postat aici multe poezii bune-chiar daca au fost unele si stangace- si ai bucurat sufletul unor cititori virtuali, iubitori de frumos; de altfel se stie ca "iubitorul de frumusete sfarseste prin a o afla peste tot".Din aceasta categorie facand eu insami parte as zice ca poezia ta de acum  imi sugereaza o anume idee a unui tainic nesat; multe cuvinte sugereaza asta:"rugina pranzeste-n dunga frunzei",norul e flamand,lupoaica hamesita,timpul insusi saliveaza(poftind ceva,desigur).E o foame de spatiu,de risipire in neant, dat fiind motivul repetat, obsedant pentru cele doa strofe ale poeziei,, al noptii si al stelelor:ne putem imagina cum poetul, contempland  de pe Pamant cerul pe care treptat apar stelele, se coporta ca un demiurg ce arunca noaptea inspre ele.Si un alt sentiment acut pe care-l transmite poezia e cel al taierii, al ascutisului  ce sfasie; un astfel de element e pliscul de vultur in care se taie cerul ce se  prabuseste peste  cuib precum un balon dezumflat-elemente concrete, dar si unele abstracte precum limba noptii ce taie ganduri; dar cea mai neobisnuita imagine e cea a aceluiasi cer taiat de asta data in coapsa iubitei cu rezultat neasteptat:renasterea ispitei...Si toate aceste imagini la un loc sugereaza o traire a unui suflet ce n-are liniste nici  odihna:sau poate doar eu insami nu le am in acest moment, iar poezia ta imi provoaca ispita de a arunca eu insami "cu noaptea in stele"...

crisbebe · Answer

E frumoasa e gen dupa stilul lui eminescu asa mai neinteleasa si sa stii ca ai talent dar exista si un dar pentru ca nu prea are final si prima cu a doua strofa nu prea are legatura si cam atat.
succes in continuare

Kesariona · Answer

Deci. Eram in llista cu intrebari. Dar peste asta. Citesc. PRima reactie : "Eo ma am cu poeziile, da pe-asta n-o stiu. :-? Poate a scros-o el. Da n-are cum. E prea tare." 
Bun. Dau click pe intrebare si vad ca e scrisa de tine. Fac ochii mari. 
E superb. Continua sa scrii. Mai mult nu stiu ce sa zic bcoz im still shocked :|

corolav · Answer

Ultimele două versuri sînt superbe. 
   Cred, la modul cît se poate de sincer că ai vocaţia de a scrie versuri, mai exact de a face poezie, şi de aceea e nevoie să cauţi un Mecena care să te ajute şi cu partea efectiv artistică ( dar să fie sincer cu tine) cît şi cel care să te ajute, materialiceşte, să tipăreşti, să scoţi în lume. 
    Nu ştiu dacă asta te va ajuta cu ceva dar, sincer să fiu, am citit poezie publicată, mul inferioară acestora ale tale.