Din pacate, e o manifestare din ce in ce mai vizibila a lipsei de cultura si de bun-gust.
Daca la inceput, s-a manifestat in special in pictura, acum a invadat, pur si simplu, orice domeniu, artistic sau nu.
Acum 40 de ani, multe case erau doldora de bibelouri reprezentand orice (de la celebrii elefanti, la balerinele contorsioniste), cat mai colorate si mai stralucitoare. Intotdeauna m-am intrebat cine naiba avea rabdarea sa ia fiecare monstru din ala si sa-l tot stearga de praf.
Apoi a fost "moda" Rapirilor din Serai, aduse de "vaporeni" si care erau culmea mandriei oricarei posesoare de apartament "la bloc", prima generatie incaltata.
Imediat, a aparut moda floricelelor si cornizelor de ipsos care faceau ca apartamentele cat niste cutii de chibrituri sa arate ca niste pesteri claustrofobice.
Acum, e suficient sa faci o tura prin oras ca sa vezi imbracamintea in culori electrice, puse una langa alta pe aceeasi persoana (ceea ce are avantajul ca posesoarea respectivelor carpe nu va fi vreodata lovita de vreo masina, datorita vizibilitatii absolut orbitoare). Sau sa-ti sparga urechile cine stie ce voce dogita de manelist care emana cuvinte ireproductibile intr-o tanguiala continua.
As zice ca totul vine de la impresia ca, daca in natura coexista culorile tari, nu-i nicio problema sa le bagi si in casa sau sa le pui pe tine.
Daca un camp de flori de toate culorile, in bataia soarelui, este o incantare, acelasi camp, pictat in culori tari si agatat deasupra patului devine garantia unor cosmaruri cumplite, daca nu a unei insomnii crancene.
Gustul artistic nu se mai educa demult. Moda are o influenta mult mai mare decat privirea critica in oglinda. Nu pot sa uit imaginile de cosmar oferite, acum cativa ani, de faimosii blugi cu talie joasa din care se revarsau maldare de sunci si colaci suprapusi de grasime. Basca jumatate de posterior la vedere!
Cred ca, daca ai pune, in Obor, unul langa altul doua tablouri: "Omul cu tichie albastra" de Rembrandt si "Un pepene rosu langa o vaza cu tufanele galbene privite de un peste mort", Rembrandt n-ar avea nicio sansa sa fie cumparat de cineva.
Nu stiu daca se poate vorbi despre o extindere a kitsch-ului pentru ca din totdeauna a existat asa ceva intr-o forma sau alta, totul tine de cum priveste fiecare arta.
Eu nu cred că vor exista numai kitsch-uri şi originalul va fi acoperit deşi când un produs de artă este imitat şi produs în serie (aşa cum se întâmplă des în ziua de azi), el automat devine kitsch! Este după mine o „artă de prost gust" foarte stridentă, extrem de „vizibilă"! Se va manifesta în continuare şi prin imitaţii facile!„Neautenticul" va rămâne în continuare sub aceasta formă dar întotdeauna vor exista şi lucruri originale! Părerea mea...
Atata vreme cat va fi comercializat va tinde sa inlocuiasca arta pe alocuri, dar nu o poate acoperi pentru ca nu e durabil. asta despre produsele kitsh. cat despre fenomenul kitsch tinde sa se generalizeze din cauza societatii de consum care vinde orice, oricui, mai putin opere de arta.
Duduc întreabă: