Astazi este ziua internationala a poeziei.
Am verificat la Conversatii, Arta si Cultura, Literatura, Educatie si Cultura Generala, Stiinta si Filozofie. Nu este nicio postare legata de acest subiect, daca este vreuna ascunsa pe la alta categorie imi cer scuze :D
Asa ca va intreb, care este poezia voastra preferata? poezia care va exprima atat de bine sentimentele, incat vi se pare ca ar fi putut fi scrisa de voi?
Sau, plusez... ati scris vreodata o poezie? mi-ar placea sa o postati aici :)
http://www.youtube.com/watch?v=jHIgAhEkq0I

Mint...



Mereu ma uit spre asfintit
Se sinucidea un soare
Iar dimineata in rasarit
Il vad cum reapare.

Pe cer cu ciori si pescarusi
Pictat parca de-o mana stanga
Isi fac prezenta patru ursi
Intr-o imagine natanga.

Crestata-i marea cu briceag
El sta infipt de veghe
Ca un etern sublim toiag
Vazut din mii de leghe.

Ma indrept sau ma departez mereu
De proasta-mi realitate suie
Si ma intreb de ce tot eu
Imi bat in cruce cuie.

Se sparg pe rand in departare
Si se reteaza muntii,
Ajunge tot la netezire
Ca mintea in centrul fruntii.


Dezaxat...

Pe garduri tu ma poti vedea
Eu nu te vad pe tine.
Percep doar forma cu perdea
Si pisica din tine.

Te latru caci imi esti apatic
Si vreau sa te indepartez
De incerci sa-mi fi simpatic
Probabil te castrez.

Tu taci, te uiti, treci mai departe
Maine poate imi pui un film
In care incerci sa faci dreptate
Si-mi spui ca nu-s canin.

Te musc, te zgarii de oftica
Chiar daca tipi asa de tare
Nu poti chema tot o pisica
Sa-si ceara brusc iertare.


Crima


Cu mana-mi inclestata, ce iese din pamant
Va fac semne obscene, semnez si-un legamant.
Mormant pe patul vesnic, ce-l iau ca pe sicriu
Groparul ma arunca, devreme in groapa viu.

N-am aer, panicat, intind un singur brat,
Ce vrea doar sa apuce, trairea cu nesat.
Ma duc in nefiinta, ma sting la asfintit,
Ca pe o lumanare, intoarsa in nisip.

Astept o entitate, sa rupa fulgerator,
Un chin de sufocare, ce-l vreau doar trecator.
O singura faptura, un ucigas divin,
Trec doar ganganii multe, ce vor manca din plin.

La noua primavara, un nuc se va inalta
Unde din nou procesul, se va si restarta,
Voi curge doar prin seva, de ramuri puturoase
De ele sa va spanzurati, lasand in vant doar oase.