Astept parerile voastre.Multumesc pentru timpul accordat.
Cateodata ingenunchez in fata propriilor argumente, caci imi dau seama ca sunt simple ofrande seci ale unei ratiuni febrile, aflate la dispozitia unui zbucium pe cat de tulburator pe atat de comod precum privitul unui tablou rece, sec, lipsit de culoare si sens, purtator al sentimentelor injositoare, gust al imitatiei ieftine. Foamea, suferinta au o cauza si un efect de parca o masinarie stricata pe o singura comanda coordoneaza spre acelasi tel-voluptatea intrebarilor.Prea multe semne de intrebare blocheaza un sistem deficitar, deconectat de mult de la partea corpului ce constientiza timpul-constiinta impacata; e o jucarie potrivnica ce se incapataneaza cu indarjire sa schimbe directia sagetii veninoase, astfel veninul se scruge prin madularele fiintei creatoare, dar spre deosebire de voi care pretindeti a fi buni desi asta se intampla intr-un procent de 50-60% el are macar taria si curajul sa strige raspicat ca e pur si unic in rautatea sa de 100%...
Gandindu-ma de cand ma stiu la viitor, am ratat de fiecare data prezentul. Traind din vise si sperante nu am avut timp sa cunosc realitatea, nu am stiut sa lovesc dar am fost macelarit. Luptandu-ma cu mine i-am pierdut pe ceilalti; am imbratisat iluzia dar nu imi aduc aminte ce e aia certitudine.Invatata sa exist am uitat sa traiesc. M-am acceptat de mult si de atunci am renuntat sa lupt. Am dorit stima celorlalti, dar am inceput sa ma urasc. Incercand sa castig am pierdut mereu, incercand sa zambesc am continuat totusi sa plang, incercand sa fiu altcineva am ramas tot eu. Am cautat scoarte mistice care sa-mi explice ceea ce simt dar nimic nu m-a lamurit; nu stiu nici ce sunt, cum sunt sau cum voi fi-exist si lupt sa invat a trai...
Pana astazi credeam ca totul poate fi transpus in cuvinte, ele erau o arma cu doua taiusuri, dar erau acolo prezente de cate ori aveam nevoie; dar iata ca nu este asa. Uneori tu ca si persoana, insignifianta ce-i drept in fata universului, esti privit cu ironie de catre ceilalti, ochii lor sunt plini de o indiferenta clocotitoare, fructe seci putrezite inainte de coacere. Daca tu nu stii uneori ce simti, cum ar putea ceilalti sa te intelegeaga? De aceea lumea ta ramane suspendata intr-un cutremur de suferinta, un murmur al singuratatii, ce invadeaza nucleul Pamantului.Cuvintele devin acum un strigat prelung si mut la care iti raspunde cerul incrustat de fierul inrosit, soarele stins de mizeria in care te zbati, pamantul ars de propriile lacrimi.Atunci iti dai seama ca nu esti atat de singur pe cat credeai, dar nu apartii nimanui, asa ca incerci sa lupti pentru a te ridica; insa cand ai reusit prin fata ta se perinda cadavre ambulante imbibate de dorinte absurde, frunze de mucegai, viermi ai propriei lumi, coji batute de vant, fara fruct, fara miezul dulce ce le dadea cheia dreptatii, libertatea, speranta; mirosul de cadavre te sugruma, te innabusa.Intr-un palat de stele murdare de noroi e petrecerea propriei distrugeri; calcat in picioare acum faci parte din ei, esti si tu o frunza din pomul uscat de la radacina-caderea in neant...
Impresionant. Daca sunt cuvintele si compozitia ta, continua sa le asterni pe hartie, merita. Daca sunt trairile si gandurile tale, iti spun, nu este chiar asa de intuneric.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
E cam plin de clişeuri,nu sunt fanul expunerii confesiunilor,nu simţi ceea ce scrii,să te agăţi de o stare,dacă ai privi spre Pessoa ai observa influenţa între Kafka şi Baudelaire,nu am ce examina din punct de vedere literar iar calitatea melancoliei e globalizata,trebuie să cunosti si nu sa folosesti pesimism ca accesoriu.Ti-ar folosi de citit un Orbitor de Cărtărescu, un Lumea ca vointa si reprezentare de Schopenhauer, un Ecce Homo de Nietzsche etc etc.Mai ai multe de trait si de citit pana sa ajungi sa dai credibilitate scrierii tale
@Gaara: Seamănă cu Petrescu cum seamănă leuşteanul cu Einstein, sunt stiluri cu totul diferite între un supra-influenţat de Bergson şi ceva melancolie eminescian-adolescentină
Si eu scriu.-aduci a camil petrescu-carti ale caruia le-am citit cu dificultate si le-am apreciat din cauza stilului original, complicat si psihologic, desi observ ca tot mai multi tineri incep sa adopte acest mod de a scrie.este o lucrare ff buna,cu un subiect ce graviteaza,dupa parerea mea,in jurul naturii umane.te sfatuiesc insa sa nu mai postezi daca ai de gand sa iti publici gandurile prin intermediul vreunei edituri[si chiar daca nu vrei sa ti le strangi intr-un volum,presupun ca ai dori sa ramana cu semnatura ta]pentru ca s-ar putea sa descoperi, frunzarind cateva pagini intr-o librarie, ca unele randuri[poate chiar mai multe-spre exasperarea ta]sunt identice cu ce ai scris tu.bafta in continuare (:
Vreau pareri legate de literatura, daca considerati ca are o anumita substantialitate, sau daca macar premisele sunt bune. si da sunt cuvintele mele.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
