Este un roman uman. În loc de a portretiza eroi şi antieroi, Joyce portretizează în acest prim roman al său umanul din noi, atât cu calităţile, cât şi cu defectele sale. Este un roman al cărui stil este unic, dar care poate fi citit cu uşurinţă de majoritatea cititorilor, un roman care nu provoacă cititorul aşa cum Ulise face, dar de care acesta din urmă se leagă. Literatura nu mai este o simplă poveste, cu o singură linie, iar cuvintele portretizează mai mult decât un tipar; lumea literară a scriitorului înglobează în ea formele artei, filosofia, psihologia şi istoria, iar lumea interioară din fiecare individ îşi găseşte propria voce în arta lui Joyce.
Emamuresan întreabă: