Http://vevalentin.files.wordpress.com/2009/05/img_1529.jpg
nu e usor de realizat, dar cred ca e cel mai expresiv la tema ta
Imagineaza-ti un copil care urmareste cu nesat un glob pamantesc, corpul uman, animale exotice, o naveta spatiala, bolta cereasca, rafturi de carti, etc.
Am compus si eu o poezie
Raiul,
Raiul.
Prin norii cei de aburi
Trec suflete pierdute
Adeseori uitate
De ciclurile vietii
Chemarea lor se aude
Din raiul cel iubit
Iubit de acei ingeri
Urat de acel rau
O data si o data
Cu toti vom ajunge
Acolo unde spera
S-ajunga orice om
Si atunci cand inima nu bate
Cand sufletul-i pierdut
Cu o ultima suflare
Iti iei adio vietii
Si urmezi calea tacerii...
Asa a fost sa fie si asa va fi mereu.
Duduc întreabă: