Interesanta rima imperecheata; e destul de rar folosita si presupune un oarecare efort de creatie. Poezia e buna,desigur,dar eu cred ca ai folosit doua cuvinte ce nu se potrivesc,nu se incadreaza in starea sufleteasca comunicata de poezie:"infam"si "meschin".Nu exista inger infam caci atunci n-ar mai fi inger, s-ar transforma in demon precum Lucifer, iar zambetul cuiva n-ar putea fi meschin fiindca s-ar transforma in ranjet.In rest,iubita imaginata de tine e superba; versul"ochii tai intunecati ca cerul inainte de ploaie "este foarte sugestiv; desi,Adrian,nu ti se pare ca cerul acoperit de nori grei si grosi de intuneca lumina soarelui e si amenintator si anunta furtuna? Iar vantul care se harjoneste printre frunze e incantator ca imagine poetica dar nu mai e astfel atunci cand "ademeneste gaze"Iti sugerez,cu toata pretuirea pentru talentul tau,sa gasesti cuvinte mai potrivite in locul celor care, unui cititor impatimit si experimentat de poezie cum se intampla sa fiu, i se par nepotrivite in contextul dat.Numai bine.
Îmi place foarte mult, ca şi celelalte poezii postate pe blogul tău. Scrii foarte frumos. Ai talent şi o profunzime, delicatețe aparte...în gândire, ceea ce este o mare raritate pentru un bărbat. Felicitări, Adrian, şi ţine-o tot aşa!
Unele dintre preferatele mele:
"Dureros.
O piatra mi-a zis candva ca este trista.
Nu am crezut, stiind ca este piatra.
Acum sunt si eu o piatra.
Tu nu ma crezi..."
E genial de simplă, şi pe cât e de scurtă, pe atât e de puternică - te loveşte din plin. Transmite perfect acea emoţie, acea durere, dezamăgire, acea palmă rece şi tăioasă.
"Noapte de decembrie!
Ceata ce se lasa si-nghite orasul cu umbra-i cea rece.
Un felinar galben ce arde a doliu
o lumanare pentru frunza in descompunere.
Miros de fum, de pene arse,
Un tipat de cucuvea, chemarea sa,
Frigul ce taie pan'la os decojindu-l de carne, de viata.
Fantoma unui copac.
Zgomotul picaturilor ce se scurg de pe crengi. tic-tac, tic-tac...
Mireasma mortii ce bantuie singura strazile.
Amintirea inghetata a unui fulg de nea,
a lemnului carbonizat din semineu.
Zgomotul adormit ai pasilor unor indragostiti.
Fuga spre o cafenea plina de fum, de sunete metalice.
Noapte de decembrie."
Superbă!
Iar regina mea este:
"Trecere!
Trec clipele, una cate una
si cu fiecare clipa ce trece
ma apropii tot mai mult de momentul in care te voi intalni.
Cu fiecare secunda ce trece
ma apropii si mai mult de momentul in care tu vei fi in bratele mele,
in care ma voi pierde in ochii tai,
si
voi rataci prin ei desprins de orice rau din jur
60, 59, 58, 57, 56, 55, 54, 53, 52, 51, 50...0
A mai trecut un minut.
De acum
sunt cu un minut mai aproape de tine.
Sunt mai aproape de sarutul tau, de vocea ta, de zambetul tau.
A mai trecut o secunda, un secol... de chin si de visare.
A mai trecut un minut, o vesnicie... de dor si de asteptare."
Absolut minunată!
Mi-au plăcut în mod special si "Libertate", "Eşti singura!", "Hai, pleacă!", "Liniste!", "Intrebari!", s.a.
Bravo, Adrian!
Eşti un poet adevărat, deşi eşti încă foarte tânăr.
Mult succes şi inspiraţie şi în continuare!
Numai bine!
P.S. Îmi cer scuze, dar am fost nevoită să mai reduc din punctele de suspensie, ca să fiu lăsată să postez acest răspuns - roboţel, bată-l vina!
E frumoasa, imi place. Ai multe figuri de stili, propozitii exclamative, chiar si interogative. E bine! Si mie chiar imi plac poeziile melancolice.
Emamuresan întreabă: