| kira30 a întrebat:

Am inceput sa scriu o carte, pana acum ac scris vreo 4 pagini dar simt ca ceva nu e in regula cu povestea mea..am nevoie de un sfat inainte de a o continua.Cum ar trebui sa fac planul de idei? Imi trebuie schita?

Am multe idei in cap dar nu stiu cum sa le pun in ordine casda scriu o carte buna.Nu vreau sa scriu degeaba.Va rog sa ma ajutati.





"M-am născut în 1992, în satul Negoiesti, într-o familie foarte buna.Mama mea nu provenea din acest sat, ci se nascuse in Japonia intr-o familie istorica din cauza stra-stra-bunicului meu - Himura Kenshin – un samurai legendar născut pe 20 iunie 1848.La vârsta de 19 ani a plecat in străinatate în calitate de stewardesă.În anul urmator l-a întalnit pe tatăl meu,Cristache Marin şi a devenit profesoara de istorie, româna, fizica şi chimie.El mi-a fost un exemplu pentru mine. Tatăl meu, om înţelept mă sfătuia todeauna să fac cea ce este corect. Tata lucrează la "Secţia 13".Nu spune niciodata ce face la serviciu.Cea ce conteaya e că itreţtine familia cu un salariu de 6 mii de ron.Fratele meu geaman, Valentin, imi este foarte diferit.Fiind cu caracterele la polurile opuse ne ambiţionăm deseori sa ne depăşim unul pe altul. Odată i-am spus că soarta e de vină pentru că suntem gemeni şi de atunci vrem să nu mai semănăm unul cu celălalt. Cand am inceput jurnalul aveam 12 ani.În toamna anului 2003 am fost diagnosticat cu cancer pulmonar.În scurt timp am aflat ca doctorii nu pot face nimic ca să mă salveze decât dacă intră in remisie şi sunt slabe şanse.Am căutat raspunsuri la întrebarile vieţii si le-am găsit.Doctorii m-au poreclit „Micul Einstein", iar eu le-am raspuns că nu m-au comparat cu cine trebuia fiindca inteligenţa lui se datora faptului că acorda mai mult timp rezolvării problemelor sale, iar a mea fiindcă sunt presat de timp.Religia a devenit o parte foarte importantă din viaţa mea dupa diagnostic. Încerc să stabilesc o relaţie cu DUMNEZEU dar sunt atât de răvaşit incât trebuie să o iau mereu de la capăt.Acum ştiu că numai EL mă poate salva.Cu trei zile înainte sa încep jurnalul am avut o vedenie cu Arhanghelul Gavril în care îmi spunea că se aşteapta lucruri mareţe de la mine şi că am Puterea Credinţei în mine.Cu o îndoială în suflet am mers la fratele meu ca să-i povestesc cele întâmplate.La auzul vorbelor mele a râs în hohote:

-Eşti nebun frate! Încetează cu prostiile astea şi mănâncă-ţi grişul pana nu se raceşte.

Ăsta e modul lui de a-mi spune s-o las mai moale filmele fiindca sunt un mare cinefil.Am chiar şi o colectie grandioasă de reviste de benzi desenatate alaturi de seturi complete de dvd-uri cu filme.Ar trebui s-o las mai moale cu asta, nu doar fiindcă mai am putin de trait şi îmi pierd timpul cu asta ci şi pentru ca am nişte lucruri măreţe de făcut…

Peste 17 zile vine Crăciunul, iar eu, ca şi fratele meu, nu am pregătit niciun cadou părintilor mei aşa că am mers pentru a doua oară la el ca sa-I cer ajutorul.Valentin,ca întodeauna vrea să ma depăşească şi a făcut-o, la arte martiale şi sporturi, iar eu la atletism si gimnasm, dar inteligenta noastra nu se poate depăşi.Deci venind să-i cer ajutorul îl vad făcând flotări stand în maini în acelaşi timp citind dintr-o carte de chimie avansata pentru clasa a-9-a.Îl sudiez cu atenţie când face o saritură ajungând din maini în picioare.Cu politeţe îmi arăta uşa pe care trebuie să ies.Nici de data asta n-am primit ajutor.Mama mea,Amaya, mă îngrijeşte ca pe un bebeluş.N-am nevoie să fiu dadăcit ca nu sunt invalid, i-am spus eu, iar ea m-a strâns în braţe lucru care m-a făcut să plâng.

Mai sunt 12 zile până la Crăciun şi sunt nerăbdator să le dau cadourile parinţilor.Ieri le-am cumpărat un album in care am aranjat frumos pozele de famile care erau vraişte intr-o cutie.Vali n-a luat nimic. Aşteapta momentul potrivit probabil.

Astăzi, 20 decembrie s-a anunţat la ştiri o ploaie de stele şi că asteroidul Apophis, de care sunt fascinat, va orbita pământul de Craciun.Ce privelişte frumoasă vom avea! Fratele meu a a scris o poezie drept cadou pentru parinţii noştrii."

Răspuns Câştigător
| bogdan72 a răspuns:

Voi fi sincer cu tine, nu imi place. Aproape toate cartile incep cu naratiune. Un eveniment, o scena, macar o descriere a unui spatiu, dar moda asta de a incepe cu un istorism inutil de detaliat aproape ca ma sperie. Nu vreau sa fiu dur, iti voi spune doar cum mi-ar fi placut mie sa arate si cateva sfaturi.

Mmm... Vrei neaparat sa scrii sub forma de jurnal? Forma clasica de roman e tot timpul mai captivanta. Daca vrei sa fii original, arunca un ochi pe Orbitor, de Mircea Cartarescu. E si pe scribd, daca nu e genul tau si nu vrei sa arunci cu bani (costa ceva...). Daca vrei sa scrii ceva mai adolescentin sau macar mai dinamic uite-te pe Cismigiu & Comp. E un fel de lectie e a "bucuriilor simple". Lasa asteroizii. Iar pentru chestia cu boli incurabile iti trebuie monolog interior dens, zguduitor, ganduri razlete, viziuni halucinante. Oricum, sa zicem ca ramai la forma ta de jurnal.

Istorismul personajelor. Nu e obligatoriu sa il omiti. Asta e doar o tendinta moderna. E un roman cu aspect autobiografic, e dreptul tau sa il faci. Totusi, nu incepe direct. Intercaleaza-l intre secvente de naratiune. Incepe si tu cu mama ta care deschide usa salonului si intra. Si cauti sa te legi de un indiciu ca sa poti sa treci de la una la alta. Exemplu: "Si mama intra cu pasul lui dintotdeauna, apasat si calculat, pe care il cunosc de cand am deschis prima data ochii. L-a mostenit de la bunicul. Bunicul meu a fost. (si continui)". Sau orice altceva, dar lasa din istorism si descriere pentru parcurs. Si nu trebuie sa lamuresti chiar fiecare detaliu. Degeaba il dai daca nu poti sa te folosesti de el.

Inteleg de ce te-ai blocat. Am scris (scriu) si eu proza si stiu cum e. Actiunea. Cand trebuie sa scrii ceva concret devine mult mai greu. Varianta usoara ar fi sa ai experiente personale sau visuri care sa te inspire, si pur si simplu le scrii (mai mult sau mai putin transfigurate). Varianta complicata e cand nu prea ai nimic de genul asta - ca mine. Eu incerc sa citesc cat mai multe carti pentru a imi largi orizonturile imaginative; ma asez in fata calculatorului (nu scriu pe hartie) si ma scotocesc de idei. Totusi, cele mai bune vin din hazard. Nu mi-a venit nicio idee geniala cand ma gandeam si asteptam, ci doar cand ma apucam sa scriu, indiferent ce (de obicei cand nu am idei ma apuc si descriu un peisaj) si pur si simplu te strafulgera. Singura concluzie la care am ajuns e ca ideile bun nu vin cand le astepti.

Altceva nu prea stiu ce sa iti zic. Succes! Iarta-ma daca am fost mai transant. Si eu la inceput scriam ca tine. Ultimul sfat: nu te opri, continua. Vei vedea ca vei evolua din bine in mai bine. Si citeste! Vei vedea diferenta.

5 răspunsuri:
| ManAndrei a răspuns:

Imi place povestea ta! dar, trebuie ceva mai mult mister! parca ii o compunere pentru scoala!

| kira30 explică (pentru ManAndrei):

Multuesc.

| Deya05 a răspuns:

Da e frumoasa, dar te-as sfatui sa pui mai multe dialoguri si sa fie mai mult suspans, ai inceput bine dar ai nevoie de un mic plan de idei...
- introducerea
- cuprinsul
- desfasurarea actiunii
-punctul culminant
- deznodamantul
- si incheerea.
Si intr-o compunere sau poveste ai nevoie de multe figuri de stil, dialog, expresii pentru a creea ceva fascinant. Ai nevoie si de putina fictiune si de imagini artistice( vizuale, auditive, olfactive. etc)
Sper ca te-am ajutat happy

| Papillon09 a răspuns:

Este draguta povestea! Felicitari!
Insa daca imi permiti, cred ca ideile sunt relatate prea pe scurt. Cred ca ar trebui sa adaugi si putina descriere sa te opresti mai mult in a da detalii despre personaje, despre caracterul lor.
Nici eu nu ma pricep prea bine la asta, pentru ca am inceput 3 carti dar nu am finalizat nici una pentru ca au nevoie de mai multa descriere, iar dintr-un paragraf de 2, 3 randuri trebuie sa faci o pagina. La fel ca si tine eu am multe idei si incerc sa le scriu pe toate incat nu ma mai opresc si la detalii si descrieri. Cand scrii o carte subiectiva, trebuie sa te transpui in personaj, sa traiesti ceea ce traieste el, sa simti ceea ce simte el. Numai asa vei face credibil ceea ce ai scris, fiind una cu personajele. happy
Iti urez succes, si sper ca peste ceva timp sa pot cumpara cartea dintr-o librarie. Sa ma anunti cand va fi publicata.winking

| RebecaTheNinjaGirl a răspuns:

Pur si simplu m-am plictisit! Trebuie sa scrii de ceva interesant, sau daca chiar vrei sa scrii despre viata ta, adauga si tu secvente care sa-i faca pe oameni sa citeasca mai departe...