Buna! Am si eu cateva poezii scrise, unele mai lungi, altele mai scurte (4-9 strofe). Ma poate ajuta cineva cu o mare dilema? Ideea este ca nu am habar cum functioneaza publicarea unui volum de poezii. Pe net gasesc doar despre carti cu texte epice/dramatice. Are cineva habar despre ceva edituri pentru scriitori noi care sa ma ajute?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde De preferat înainte de "publicarea unui volum de poezii"
Dar întrebarea mea este alta: adică tipar… ce vrei sa imi spui prin ideea de tipar?
Mihăiță mamă, ți-a văzut cineva (priceut) poezioarele? Măcar profa de română te-a mângâiat pe creștet și ți-a zis "merge"?
Haha, super amuzant - sincer, publicarea lor nu a fost ideea mea, ci a celor din jur, inclusiv a profei de romana - pana si eu ma mir ca le-au placut
Dă-ne și nouă o mostră-două
Liceul, abisul fericirii mele
În grădina-i fără soare, liceul pare labirint,
Unde ochii triști cu sclipiri de argint
Caută în disperare, orice fel de schimbare
Ce să le aducă euforie, în această grea plimbare.
Profesori rigizi, stâlpii acestui templu apatic,
Cu priviri scrutătoare ce pătrund în suflet dramatic…
Sub bancă, inima plânge, încercând să-și găsească scăpare,
Elevii așteptând finalul, ce zic că nu mai apare….
Teme…, teste…, note…, așteptări... - ce trimit gândurile in zbor,
Născând în al elevilor suflet, de clasele mici, un uriaș dor.
Se aude o gingașă voce: „Vreau din nou la început!"
Dar viața trece efemer, arătând timpul pierdut.
Lupta este un zgomot surd, ca un vârtej de trăiri,
Liceul e ca un război, ce creează triste amintiri.
Dar, victorii par sa răsară în orizontul îndepărtat
Iar o voce din cap spune: „Nu fi cel dezertat…"
Vis lângă vis... morminte lângă morminte...
Ce par a se scufunda printre mii de cuvinte...
Schimbă visurile utopice ale tuturor tinerilor,
Copiii interiori strigându-i: „străinilor!"
Multe tipare se creează, iar pe elev... îl doare...
Poți alb sau negru, fără pic de culoare.
„De ce să fii tu? Dacă e mai simplu să fii altul’?
Încadrează-te... în al liceului paspartu..."
În sala rece, se-nvăluie cu umbre de incertitudine,
În sufletul obosit, speranța caută un scop în tine...
Liceul-i un vânt rece, ce împinge visuri în cădere,
Dar cu toate acestea, se țese-n noi o viață, o speranță, o vedere.
Dis-de-dimineață soarele îți pătrunde ochii...
Și realizezi că a fost doar un groaznic coșmar...
Că liceul este de fapt o grădină a tinereții...
Calea de profesori îți e deschisă, ca de-un far.
Zeci de elevi te salută, îți zâmbesc!
Și foarte ușor dispare cadrul grotesc...
Profesor deschiși, pregătiți să te îndrume
Să fii pregătit de adevărata lume.
Cândva.
Te-am visat noaptea…
Te-am căutat ziua…
Când creierul șoptea:
„Nu mai continua…"
Și deși iubirea murea,
Inima tot îmi împietrea…
Cănd gândul îmi venea:
„Te rog nu mai încerca!"
Dar din suflet venea,
Toată iubirea mea!
Ce speranța alimenta…
„Poate chiar va fi a ta"
Și am așteptat…
Și am tot sperat…
Marea confesiune,
Ce dorul va răpune.
Reacția ta rece…
Dorul nu-mi trece.
Pentru tine nu exist,
Dar eu tot insist!
Voi spera-n continuare
La a mea iubirii atenuare,
Dar dragostea-mi spunea
„Că tu chiar ai să fii a mea…"
Cândva.
Mai gasesti la mine pe wattpad (@mihairadustefan - Efemer)
Interesantă prima, ca un bacovia mai mic. Finisează-le și devin promițătoare
Nu știu editurii dar pot să îți recomand o aplicație pe care poți scrie cărți.
Se numește Wattpad.
Poți scrie și romane de poezie pe această aplicație dacă vrei
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
