| mandarktm a întrebat:

Am si eu o poezie si vreau sa vad ce parere aveti.


Hrana pentru suflet

Se spune ca ingerii sunt spirite,
Spirite pe care nu le putem vedea.
Dar de ce oare simt ca te pot atinge?
De ce iti simt respiratia asupra trupui meu?
Ma infioara senzatia de angelic, de inocent!
Simt ca nu merit sa-ti opresti privirea ta suava asupra chipului meu trist,
Pangarit de lacrimi amare.
De ce uneori am puterea sati vad ochii?
Sa ma pierd in stralucirea lor de diamant slefuit?
Profunzimea lor imi da putere,
E hrana pentru sufletul meu pustiit,
Totodata si motivul unor fantezii copilaresti si naive...
De ce doresc sa ma inalt in necunoscut?
In abisul inimii tale?
Atatea intrebari...
Atatea sentimente pierdute in van...
Speranta a murit...
Sau poate mai traieste?
Mi-as da viata sa-i mai pot gasi cenusa...
Oare unde zace, saraca?
Dar nu...
Nu vreau sa tanjesc dupa vise...
Vreau sa ating Paradisul,
Vreau sa zbor,
Sa trec limitele simturilor...
Dar ea?
Dragostea? Cel mai pur sentiment...
Ma asteapta dincolo de negura?

5 răspunsuri:
| Bacemi a răspuns:

Frumos. Ar mai trebui lucrat un pic dar sunt sentimente inaltatoare. Mi-a placut.

| moodyblues a răspuns:

Nu e rau.ai grija la rima alba.monorima presupune putin mai multa masura iar legatura de la un vers la altul trebuie a fi perfect izbitoare.ai grija deoarece pe alocuri te apropii de cate un cliseu. elementele simbolistice, metaforele filosofice, trairea sincera sunt destul de slabe sau mai bine spus nu exista in poemul tau.nu te apropia de un subiect neintalnit in viata ta altfel vei risca a parea neoriginal.si ...mai multa observatie spre poezia contemporana
in rest...nice words.este placut la citit

| candycarrie a răspuns:

Uailove struck deci. mi-a atins inimablushing

| iasminhappypills a răspuns:

Ce draguuuuutz! E foarte profunda imi place mult:X

| adela100sweet a răspuns:

Super