Buna!
Ati compus vreodata vreo poezie de dragoste? Daca da, va invit sa o postati. Nu ma astept la comentarii filozofice pe tema a ceea ce postati, dar vreau sa intelegem cu totii cat de mult poate insemna exprimarea unui sentiment prin magia cuvintelor.
Multumesc!

Cand te-am intalnit,
Te-am privit,
Am crezut ca pentru mine
Soarele a rasarit
Dar n-a fost asa,
N-ai lasat-o pe ea
Pe fosta iubita a ta.
Ne-am certat
Credeam ca esti cu mine
Am avut incredere in tine
Si cand ne era mai bine
M-ai tradat,
M-ai injunghiat!
Am vrrut sa fiu cu tine
Dar tu ce-ai facut din mine?
Un monstru ce-si uraste
Propria viata
Un om fara speranta

Dumnezeu pentru o zi

As vrea si eu sa pot sa fiu
in inima ta pentru o zi,
de mi-ar permite Dumnezeu
sa fiu ca El, sa pot privi.
Din cerul meu senin de sus
sa pot doar ca sa ocrotesc
o nastere, o viata, un apus
si tot ce-n trupul tau iubesc.
Dar gandul meu se-agata greu
de doruri prea coplesitoare:
tu nu doresti sprijinul meu
si nici iubire-atat de mare...

Vezi tu, nu toti suntem poeti; dar frumusetea si puterea unui gand de iubire poate transforma proza in poezie.Intrebarea ta ma duce cu gandul intr-o zi de vara senina; paseam pe o poteca dintr-o splendida pajiste plina de iarba si flori; am devenit usor mrlancolica,iubem un barbat ce era departe si,intoarsa acasa, i-am scris.Iar unul dintre randuri imi rasuna si azi in inima:"Pe meleagurile-ti natale, ochii tai ma privesc cu zecile de flori albastre ale cicorilor!"...