Artistul creează artă.
Istoricii creează istoria. Ei aleg și determină cine are vreo șansă să rămână în istorie. Există și o oarecare corelare între talentul artistului și șansa lui de a fi studiat de către aceștia, dar talentul în sine nu este singurul determinant.
Cât despre mijloacele neortodoxe, În primul rând trebuie să înțelegi că a scrie istorie este un fenomen social care este influențat în mare de ce se întâmplă în viața fiecărui istoric. Nu este greu de imaginat că dacă ai o relație cu un istoric (sau cu o persoană care poate să îl influențeze într un mod semnificativ) șansele ca acesta să îți acorde atenția sa cresc destul de mult. Dar bineînțeles nu este singurul determinant.
Multi mari artisti au ajuns in Istoria artelor abia dupa ce si-au sfarsit viata mizera, saraca, plina de suferinta.Toata lumea stie ca lucrarile nu au asa mare valoare cat timp artistul inca traieste.E pur si simplu tragic.
Lucrand, muncind, fiind mai bun decat altii ca sa iasa in evidenta.
Dupa plecarea in tinuturi cu iarba verde, criticii de arta il pot nominaliza pentru trecerea in cartile de istoria artei.
Mijloacele neortodoxe il vor face sa ramana in amintire ca un... ce o fi facut (betiv, curvar, etc) dar nu ca artist.
Jo2004 întreabă: