Au dreptate cei care spun ca, daca ai scrie dupa indicatiile altcuiva, ai fi neconvingatoare, inautentica si ti-ar iesi o compunere artificiala, fara valoare.Eu cred ca tu iti inchipui ca intamplarea pe care ar trebui s-o povestesti ar trebui sa fie iesita din comun, despre un gest de vitejie, o ascensiune pe munte sau orice ar putea fi impresionant pentru altii. Dar nu e deloc asa; si o intamplare simpla poate deveni sursa de inspiratie pentru o compunere;, sa spunem ca ai intalnit pe aleea pe care te duci spre scoala, intr-o dimineata ploioasa, un melc tarandu-se cu casuta in spinare, voind sa ajunga pe cealalta parte a aleeii, te-a induiosat soarta lui de trecator neinsemnat ce putea fi strivit de oricine, din greseala sau nu, si l-ai luat grijulie, i-ai cantat cantecelul stiut, sau cel din poezia lui Ion Barbu, daca o stii, si l-ai depus pe iarba din cealalta parte a drumului. Ti-am dat acest banal exemplu numai pentru a te face sa intelegi ca cel mai important lucru intr-o compunere este propria-ti traire. Poate fi orice altceva si ca sa te conving iti recomand sa citesti minunata carticica in lumea celor care nu cuvanta" scrisa de Emil Garleanu.In fiecare zi a vietii noastre ni se intampla lucruri minunate, totul e sa fim atenti la ele.Succes!
Duduc întreabă: