1. Prin repetiții de solfegii.
Pentru cei care studiază muzica ( în școli de muzică, să zicem),
se fac de către elev și profesor, exerciții speciale de recunoaștere a notelor ( sunetelor). Se numesc „dicteuri". Și, prin aceste exerciții ( de la 100 - până la 1.000 de ori), se crează școlarului deprinderea de a recunoaște ce notă cîntă.
Asta cînd instrumentul său este vocea.
Cînd instrumentul este un altul ( pian, vioară, ghitară, trompetă) cînd ai învățat să le cînți corect pe toate, atunci, prin repetiție, se crează școlarului deprinderea de a recunoaște sunetul ( nota ) cîntat.
2. Urechea muzicală nu o poți antrena. Urechea muzicală este un dat, ceva nativ, deci, pe care îl ai sau nu - l ai.
Dacă, nativ, nu ai ureche muzicală, acest lucru nu se poate corecta prin niciun fel de exerciții.
3. Această întrebare este neclară. Fii mai explicită!
4. A lucra pe voce se recomandă a se face numai după ce cineva ( un specialist) îți spune dacă ai sau nu ai ureche muzicală.
Acesta este cel mai important lucru în cîntare.
Vocea se poate construi spre mai bine numai prin niște corecte exerciții de canto, dintre care exemplific: exercițiile de respirație, exerciții de așezare cît mai corectă a sunetului în cavitatea bucală ( în spatele nasului) sau „în mască"și crearea a ceea ce se numește „impostație", deschiderea cît mai mare a cavității bucale, în timpul cîntatului, să ți se creeze senzația de căscat; foarte multe vocalize prin care pronunți cît mai exact vocalele a.e.i.o, u.: mușcarea ( așa se numește în termeni muzicali) cît mai exactă a consoanelor; pronunțarea, puțin exagerată sonor, cel mai adesea, a consoanelor finale.
5. A controla vocea și a o tempera devine o deprindere după multe exerciții de canto. Dar și în conformitate cu indicațiile care sînt date pe partitură, sau după cum o dictează textul.
Una e să cînte Don Basilio „ La calunnia" și alta e să interpreteze o soprană „Mio bambino caro".
Una e să atace Escamillo partea a doua din aria toreadorului și alta e să interpretezi „La mijloc de codru des".
N-ai să cînți „Iubi - te - voi, Doamnne!" ( care este, în fapt o rugăciune) precum ai ataca „Granada „ de Lara.
Toate, spuse una peste alta, cîntatul este o meserie foarte dificilă, care impune și o serie de privațiuni la care trebuie să se supună un interpret vocal pentru a-și conserva cît mai mult vocea, pentru că cu aceasta muncește.
Să nu bea prea mult alcool, să nu fumeze, să nu consume băuturi sau alimente reci decît la temperatura camerei.
Odihna de cel puțin opt ore e un medicament dintre cele mai importante.
Și, în afară de toate acestea, în ceea ce se numește ARTĂ, pentru ca un artist să reușească cu adevărat trebuie să aibă ceva noroc, pînă se lansează, și apoi pentru a reuși în această meserie, nu ai mamă, nu ai tată și, mai zice o vorbă, treci și peste cadavre.
Locurile sînt puține, pretendenții sînt mulți.
Concurența este mai presus de toate.
Ți-o spune un om care cîntă de peste 60 de an
și încă și în prezent cu o voce foarte bine conservată.
Noroc și sănătate, să - ți dea Dumnezeu!
Va mulțumesc pentru sfaturi!
Ureche muzicala am și voce de asemenea (am fost la un specialist pentru a-mi confirma).
LisaJulie întreabă: