Buna TPU vreau sa scriu o carte si am nevoie de parerea voastra.
Povestea va fi despre un baiat care desi e destul de timid, reuseste sa se imprieteneasca cu fata de care era indragostit.
Dar asta este inceputul, in restul povestii el va fi "stricat" de anturaj, va vinde droguri, va avea probleme cu tipi "dubiosi" si va trece prin multe necazuri, iar povestea nu se va termina cu un arest sau o sinucidere. Am si eu putina imaginatie nu sunt chiar batut in cap. In fine Uitati aici prologul si vreau sa imi spuneti daca am un stil acceptabil si merita sa continui, sau trebuie sa mai citesc 50 de carti inainte...


Prolog
Prima întâlnire

Uite-o
Era în faţa mea la cincisprezece metrii. Am băgat mâna în buzunar să fiu sigur că biletul se află acolo. M-am uitat în stânga, în dreapta şi surprins, am observat că eram singuri pe alee. Se apropia destul de repede şi cu toate că am repetat scenariul in mintea mea de zeci de ori, fruntea îmi era scăldată de sudoare. Am păşit pe pămantul moale al aranjamentelor florale si am întins mâna spre cel mai roşu trandafir.
Când am revenit cu picioarele pe asfalt se afla chiar în faţa mea. Am întins mâna repede şi am spus panicat:
-Ăăăă…pentru tine. Apoi am băgat repede mâna în buzunar de unde am scos hârtia împăturită perfect şi am adăugat. Si asta e, ăă…ă, pentru tine.
-Mulţumesc! a spus ea stupefiată.
Apoi fără sa mai spun nimic m-am îndepărtat uşor ca să nu mă fac şi mai mult de râs, şi chiar dacă genunchii imi tremurau de mama focului, am reuşit să paşesc normal.Nu am privit în spate. Nu vroiam să îi văd expresia feţei. Ştiam deja că în sinea ei râde de mine.
-Ce ghinion! Am avut-o în faţa mea şi m-am blocat. I-am dat un trandafir, ce alt motiv mai bun de a o chema la o plimbare? Şi un bilet, ce fraier!
M-am mustrat astfel până am traversat parcul, apoi mi-am amintit brusc de o întâlnire cu baieţii la David in cartier, unde cred că am intârziat deja. Am alergat într-un suflet până acolo, unde am şi rămas toată seara. Pâna la sfarşitul zilei am uitat de acel incident neplăcut şi la fel şi de ruşine. Nu le-am pomenit prietenilor mei de modul în care am acţionat în faţa unei fete, dar am reuşit cumva sa îi conving că am unele motive din cauza cărora ar merita să beau şi eu puţin.
Astfel, aproape de răsăritul soarelui, ne îndreptam toţi ameţiţi spre casele noastre.

Probabil că ai sesizat ironia din textul Bristenei.
Adevărul e că textul e naiv, „clișeu", așa cum l-a caracterizat cineva, și cu multe greșeli de ortografie a limbii române.
În cazul propozițiilor ( sau a expresiilor) aflate în relație de coordonare se exclude folosirea virgulei alături de „și".
Această construcție este posibilă însă atunci cînd după „și"urmează o construcție incidentă, explicativă, ceva ca o paranteză, o apoziție, dacă vrei.
Am mers eu cît am mers și, deodată, mă întîlnesc cu...
Tocmai ieșeam din casă și, cînd să traversez, mi-am amintit că...
Pînă la a scrie o lucrare literară trebuie să citești mult, multe altele scrise de unii dar, mai presus de toate trecute prin filtrul unui omuleț care, la o editură, are misiunea de a citi texte literare și de a-și da verdictul asupra calității textului (d.p.d.v. al ideii, a subiectului), a stilului și mai ales a ortografiei.

Foarte-foarte frumos scris.
Continua, nu te opri aici, e păcat.
Sunt de acord în totalitate cu comentariul de mai sus.

E o imagine cliseu aceasta pe care ai construit-o. si o recomandare: nu sari peste scene, nu limita viziunea, asa cum ai facut in ultima parte.
nu impresionezi prin nimic deocamdata.

Foarte interesant! merita sa scrii, nu-ti irosi un asemenea talent ca rar se mai gaseste un asemenea talent. cred ca o sa devii un mare scriitor daca o sa continui tot asa. are si figuri de stil si tot. dupa parerea mea, daca m-aipune in fata cu acest text sa-l corectez, n-as gasi nicio greseala
Bravo!

Mergi mai departe, chiar imi place, mai ai de lucrat mult la scriere, dar,, nimeni nu s-a nascut invatat'' bafta in continuuare

Eu zic sa nu te opresti aici. Ai un talent rar intalnit! continua sa scrii!

Draga Kred,
E un inceput pentru toate.
Si eu am inceput cu mult timp in urma ( la 11 ani) sa scriu o carte.Initial a fost un fel de compunere.
Sfat pentru tine, nu limita imaginea artistica, lasa cuvintele sa curga si desluseste actiunea.Nu te complica.Lasa-ti personajul sa mearga in fiecare capitol intr-un singur loc.Aminteste-ti,ai control absolut asupra lui.Cauta in profunzimile umane si descrie-l bine. Ceea ce ai scris tu nu a fost un prolog.Fa-l mai scurt, ma emotionant apoi continui cu actiunea.Cand treci dintr-un loc in altul ( ma refer la actiune ) poti sa arati asta printr-un spatiu gol (unele carti contina asa ceva ) Descrie-l prin altii ( indirect) alege chiar si o coperta daca te inspira. Pune ce nume vrei tu, nu te limita la realitate.Cand ai puterea de a scrie trebuie sa faci orice ca sa o dezvolti.I a aminte, esti un Dumnezeu printre personajele tale dar ai grija ce faci cu ele.Nu le omori direct,dramatizeaza situatia.Fa o scena din aceasta si pun-o pe mama ta ( daca vrea ) sa citeasca.Cel mai important,observa-i reactia,expresia chipului.Daca nu esti multumit de asta,mai incearca. Daca e nevoie,scrie mii de pagini pana sa iti iasa. Tu simti daca e bine. Daca esti nemultumit de opera ta, arunca intr-un folder indepartat si incepe alta.
Eu asa am facut si Doamne ajuta, daca imi dau confirmare, cei de la editura ma vor face scriitoare. Sper ca tu sa reusesti ceea ce iti propui si nu te juca cu visele asa de usor. Daca vrei ceva, ai tot dreptul din lume sa-l ai