"Se poate stinge pocnind ca un bec
si-aceasta secunda stiuta.
Poate ramane ca la inec
deasupra-ne, apa statuta.
Intreceri subtiri, de umbre fugare
seara sub luna, ca sub un tavan
rotund si-azvarlit la-ntamplare,
din toti ochii deschisi,-simultan.
Horn invers, cu fumul in rapa,
cu ceru-n prapastii atras.
Poate de-aceea, marit ca de lupa
se-arata ce ne-a mai ramas.
Uite-l:nu seamana cu niciun cuvant.
Nici nu poate fi spus, nici vazut.
Sta intre cer si pamant
si n-are sfarsit si nici inceput."
Nichita Stanescu,"Timp"
Geniul se recunoaste din simplitatea exprimarii unei mari idei. Iata-l pe Eminescu:
"Porni Luceafarul.Cresteau
In cer a lui aripe
Si cai de mii de ani treceau
Intot atatea clipe.
Un cer de stele dedesubt
Deasupra-i cer de stele
Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele"...sau:
"Icoana stelei ce-a murit
Incet pe cer se suie
Era pe cand nu s=a zarit
Azi o vedem si nu e!" ...Totdeauna multele cuvinte acopera idei putine ...totusi ce o fi insemnand:"fiecare om e o istorie/risipind osemintele vazduhului"? Imi cer scuze dar te provoc sa raspunzi altminteri o sa credem ca esti un colectionar de idei absconse ce vrea sa epateze...Am vaga senzatie ca voi astepta zadarnic asa cum s-a intamplat si cu intrebarea anuntata despre Metamorfozele lui Ovidiu, si care n-a fost emisa niciodata, dupa stiinta mea...Numai bine.