As incepe prin a raspunde ultimei tale intrebari si as spune ca Dostoievski e unul dintre cei mai mari scriitori din literatura universala fiindca intruchipeaza desavarsit spiritul poporului in sanul caruia s-a ivit pe lume; Dostoievski e insusi sufletul slav,unic printre neamuri prin adanca melancolie pe care-o tradeaza,prin zbuciumul de ordin spiritual care s-a manifestat in tot ce a creat Mama Rusia:muzica, pictura, filosofie.etc.Dostoievski e rusul autentic,melancolic,zbuciumat,chinuit de ganduri si aspiratii nedefinite,gandind nemurirea dar constientizand moartea; sa nu uitam ca un motiv obsedant al literaturii dostoievskiene e cel al"razelor oblice ale asfintitului",stiut fiind ca asfintitul e momentul din zi cand sufletul omenesc e atins de melancolie.
S-a vorbit,insa,dupa parerea mea prea mult despre latura intunecata a creatiei sale, s-a accentuat in permanenta nihilismul sau, critica literara si filosofia au rasfatat prin interes major mai ales personajele negative din creatia marelui scriitor rus.Peronal,desi imi place toata creatia dostoievskiana,tin sa spun aici ca eroii sai care fac parte din categoria sufletelor bune,senine,pure,imi par la fel de importanti mai ales ca insusi autorul in jurnalul sau inalta o ruga Divinitatii:"Blagosloveste,Doamne,viata si moartea bunilor oameni simpli!"Si nimeni nu-mi pare mai bun,mai simplu si mai pur decat Aliosa Kamarazov,cel mai tanar dintre fratii -eroi ai cunoscutului roman; inzestrat cu o fire spontana,lipsita de prefacatorie,senina,egala,fara toane si cu darul de a castiga fara efort si interes,dragostea celorlalti,Aliosa are o incredere oarba in oameni. fara a fi naiv, nu vrea sa judece pe nimeni, desi citeste perfect in sufletul celorlalti.Pe scurt Alexei Feodorovici Kamarazov e un spirit angelic sacru,spiritual. celest.
Nu caut sa explic,dar,intr-o lume in care Intunericul,Raul,Uratul par a domina, pentru mine Aliosa Kamarazov e un far de lumina, un model de umanitate.Livresc,ce-i drept; dar posibil in lumea reala.Il caut in toti oamenii Pamantului cu care drumul meu se intersecteaza inca; si,uneori il zaresc,fie si ca o fulguratie:in rasul unui copil, in desavarsita incredere in sine a unui adolescent, in seninatatea unui batran.Si uite-asa,datorita intrebarii tale, gandind la Dostoievski, m-am melancolizat si eu...Numai bine.
Crima si pedeapsa e geniala. zbuciumul, frica, teama de a fi descoperit alui Raskolnikov te duce intr-o lume ca de basm.doar citind aceasta carte poti intelege si intra in magia lumii pe care o prezinta.Am inceput sa citesc si Fratii Karamazov dar nu am avut timp sa o termin datorita termenului dat de biblioteca.
Iti recomand Crima si pedeapsa din tot sufletul.e cea mai frumoasa, emotionanta carte pe care am citit-o.Multe carti tind sa ma impresioneze ca ea dar niciuna nu e exact la fel de puternica.
Era una monumentala pentru crestinismul de apus,fratii karamazov.
tin minte o intamplare cu o femeie rea care se putea mantui doar prin bunatatea de a da un fir de ceapa,ingerul a tras-o cu acel fir si ceilalti prizonieri in iad s-au agatat de ea,fiindca ea s-a zbatut firul s-a rupt si a ramas acolo.
e esentiala la dostoievski intrebarea cat bine trebuie sa faci pentru a fi scapat de rau,oricat de putin si totusi raul desi nediabolic e un produs spontan al indiferentei,obisnuintei noastre,binele fiind ceva ce trebuie cultivat,e mai complicat, se obtine mai cu greu, o complicata cursa intre bine si rau in care raul porneste de mai in fata
tot ca georgiana e la moda cu recomandarile recomand sestov integral
Nu ti-am dat-o tie ci lui marcelsestov predica disperarea?
voltaire are dreptate, nimic nu da mai multa fericire decat lipsa flacarei de constiinta ba chiar mila de propria persoana
am citit candide in limba originala, inca am un text pe prima pagina scris de o profa in franceza pe care de dragul limbii nu l-am tradus nici azi
Indeparteaza,acum imi dau seama de ce imi plac zilele pline cu teancuri de completat
inca am fobie de chestii simple inca de cand vedeam pustanii in autobuz cu cartarescu in mana sau tipele cu cioran pe noptiera langa o lumanare si o cana cu flori, ma rog, sunt departe
Atmosfera? georgiana ne cam intersectam noi pe diverse topice, ce-ar fi sa facem ceva gen 50 de minute cu plesu si liiceanu? tu care vrei sa fii?
@georgiana: intrebarea era o gluma dar daca nu esti tu la inaltime eu sunt un snob, desi cred ca sunt in orice circumstanta
"crima și pedeapsa", cu siguranță-dar cred ca ai nevoie de ceva maturitate ca sa o înțelegi.Sa fii măcar puțin trecut prin viata.D.scrie în același timp puternic și profund.Analizează,sau mai bine zis explorează răul în profunzime-și într-o realitate spirituala.Pentru ca nihilismul lui permite întoarcerea la viata de fapt,dacă vrei sa înțelegi mai bine pe Dostoievski-și cum pari interesat de spiritualitate,ți-as recomanda mai întâi un studiu absolut genial-ușor citibil, de altfel, de Paul Evdokimov"Gogol și Dostoievski"
cred ca o sa îți placa
@Necrophagist știi ca eu nu am citit Shestov? deși, trebuie sa spun, ca o recomandare a "filosofului disperării" nu ma surprinde peste măsură din partea ta am pierdut timpul cu povestioarele lui Voltaire-parca în "Candide" scria "am decis sa trăiesc fericit pentru e bun pentru sănătate"?
@Necrophagist da,am înțeles că recomandarea nu era pentru mine,am zis doar așa
cât despre Voltaire,chiar e amuzant deși, întradevăr ca "munca îndepărtează de noi cele trei rele:plictiseala, viciul și nevoia" nu se aplica la toata lumea.Mea culpa.Dar are o anumita ușurință în scris, nu crezi-și gândește atât de simplu de genial!
@Necrophagist dear-dear
snobismul e totuși o forma extrema
dar de "mimetismul social", cred ca îi zice, cred ca suferim toți câte un pic! până la urma
nimeni nu e perfect
VisinaDinVisinata întreabă:
anonim_4396 întreabă:
LaySsa27 întreabă: