UIMÍT, -Ă, uimiţi, -te, adj. Cuprins de o mare (şi neaşteptată) mirare, admiraţie; surprins, uluit. – V. uimi.
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998
UIMÍT adj. 1. v. crucit. 2. consternat, năuc, năucit, perplex, stupefiat, uluit. (O figură ~.)
Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002
uimit
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998
UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimeşte; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepţional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor.
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998
UIMITÓR adj. 1. consternant, năucitor, stupefiant, surprinzător, uluitor. (S-a întâmplat un lucru ~.) 2. frapant, izbitor, surprinzător, şocant, (livr.) sesizant. (O asemănare ~oare.) 3. ameţitor, năucitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 4. v. extraordinar.
Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. şi pl. uimitoáre
Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002
UIMIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care uimeşte; care produce mirare. 2) Care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat. Peisaj ~. /a uimi + suf. ~tor
Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002
Uimitor, extraordinar.
uimitor, ne mai pomenit, extraordinar
Uimit=uluit,mirat,surprins,atmirat,
consternat, năuc, năucit, perplex, stupefiat, crucit
Surprins, mirat, consternat, socat, perplex, nauc, uluit, fascinat, naucit, stupefiat si ca si arhaism merge si ''crucit''