Care este rolul parintilor in formarea personalitatii copilului?
dau fundita la cel mai bun
Pai. Formarea caracterului copilului este un proces continuu de durată care solicită multă pricepere, mult tact şi efort, implicînd respectarea unor condiţii fără de care e dificil a proiecta atingerea unui rezultat pozitiv:
1. Iubirea faţă de copil, exprimată prin trei atitudini (subordonate, fireşte, unui scop concret - confortul moral al acestuia)
:
- apropierea sufletească
- încrederea
- înţelegerea
2. Răbdarea
3. Încurajarea
4. Exemplul.
Deseori, din cele mai bune intenţii, unii părinţi ajung la efecte contrare celor dorite, deoarece folosesc un stil educativ greşit. Cele trei erori principale, care derivă din stilurile parentale şi conduc la efecte contrar aşteptărilor, sînt următoarele:
1. Asprimea exagerată (care-1 determină pe copil să se închidă în sine sau să se revolte, ceea ce, în ambele cazuri, afectează negativ educaţia şi formarea caracterului).
2. Descurajarea şi umilirea (care-1 demobilizează pe copil în plan intelectual, volitiv şi afectiv).
3. Lipsa explicaţiei morale şi a colaborării cu copilul (care afectează educarea şi manifestarea corectă a liberei voinţe).
Important este ca părintele
să nu suprime libera exprimare a voinţei copilului, ci să o încurajeze, să se sprijine pe ea, s-o orienteze moral.
Un bun părinte face tot ce este mai bine pentru copilul său, răspunde tuturor necesităţilor lui, indiferent de faptul că locuieşte împreună cu acesta sau separat. Nevoile copilului, pe care un bun părinte e dator să le satisfacă, sînt următoarele: nevoi fizice de bază (adăpost şi căldură, hrană adecvată şi odihnă, îngrijire şi igienă, securitate fizică şi emoţională), afective (admiraţie şi tandreţe, atenţie şi observarea comportamentelor, aprobare, comunicare, colaborare), stimularea potenţialului înnăscut (încurajarea curiozităţii, imaginaţiei şi a creativităţii, asigurarea posibilităţilor de dezvoltare), responzabilizare, direcţionare şi control (disciplină şi ordine), independenţă etc.
După J.Pearce (Families and Friends, How to Help Your Children Enjoy Happy Relationships, Thorsons, 1991) formarea caracterului copilului este influenţată de trăsăturile pozitive şi negative proprii părinţilor lor.
Trăsăturile pozitive caracteristice părinţilor sînt:
• căldura şi afecţiunea
• stabilirea clară a limitelor
- recunoaşterea promptă a nevoilor
- acceptarea neajunsurilor
- capacitatea de a fi previzibil
- fermitatea, stabilitatea
- respectarea individualităţii
- recunoaşterea calităţilor.
Trăsăturile negative tipice părinţilor sînt:
- răceala şi ostilitatea
- îngrijirea insuficientă
- indiferenţa faţă de nevoile copilului
- neglijarea/respingerea
- însuşirea de a fi imprevizibil
- lipsa de respect
- superioritatea.
Un părinte bun reuşeşte să răspundă adecvat necesităţilor copilului său şi să-i cultive acestuia încrederea în forţele proprii, respectul de sine, autonomia şi responsabilitatea de la cea mai fragedă vîrstă. Se constată un raport stabil între stilul parental şi comportamentele sociale ale copilului. Astfel, stilul permisiv (control slab, responsabilităţi şi norme de conduită puţine) determină comportamente imprecise, agresive şi neascultare; cel autoritar
(control puternic, susţinere slabă în activitatea copilului, impunîndu-i-se acestuia reguli şi norme foarte rigide) - supunere, pasivitate, dependenţă, lipsă de iniţiativă şi respect de sine; cel autorizat (îmbină controlul sistematic cu sprijinul parental, explicînd copului motivele pentru care e necesar să respecte anumite reguli, situaţiile în care acestea se aplică) - autonomie în gîndire şi acţiune, curaj, raţiune, responsabilitate.
Indiferent de stilul educativ, părintele proiectează pentru copilul său anumite aspiraţii şi dorinţe pe care n-a reuşit personal să le realizeze în viaţă. Pentru fiecare părinte copilul constituie un nou viitor. Fără a ţine cont de posibilităţile copilului, deseori părinţii îl consideră drept o şansă oferită de destin pentru a nu repeta propriile greşeli.
Majoritatea părinţilor preiau modelul educaţiei pe care au primit-o sau procedează exact invers, în cazul în care n-au fost mulţumiţi de experienţa propriilor părinţi.
Practic, fiecare familie îşi formează propriul stil educativ, care presupune unitatea (armonică sau dizarmonică) a stilurilor parentale personale ale ambilor părinţi. Pentru a-şi îndeplini plenar rolul, un bun părinte se va deprinde:
- să asigure o autoritate optimă, fără a fi supraprotectiv, cu autoritate absolută sau permisiv;
- să ofere copiilor dragoste şi acceptare şi să fie sensibil la nevoile lor;
- să manifeste încredere în munca şi abilităţile copiilor săi;
- să formuleze aşteptări realiste;
- să găsească timp pentru a le împărtăşi copiilor experienţa sa, să ia masa împreună, să se joace, să-şi petreacă cu ei timpul liber;
• să întemeieze un mediu sigur, stabil, cu reguli clare de respectat;
• să glumească, să îndrume activităţile copiilor, să încurajeze libera exprimare a opiniei;
• să comunice liber cu copiii, cu sinceritate, să-i asculte şi să formuleze împreună aprecieri;
• să ia decizii şi să accepte responsabilităţi;
• să poată stăpîni stresul şi să rezolve conflictele;
• să vadă lucrurile şi din punctul de vedere al copilului;
• să nu admită pedepse dure şi să încurajeze afirmarea comportamentelor pozitive.
Sper ca te-am ajutat cat am putut eu de mult.
O seara frumoasa
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influienteaza si modeleaza persoana umana. Unii merg chiar mai departe si sustin ca actiunea ei asupra persoanei e atat de mare, incat ea egaleaza actiunea celorlalte grupuri sociale.Aceasta este cu deosebire cazul cercetarilor care vin dinspre psihanaliza, psihologia sociala si sociologie sustinand ca familia este :adevaratul laborator de formare a persoanei.
Transformarea individului in persoana adica in,, individ cu status social" este intai de toate opera familiei.Sunt doua cauze care explica aceasta influeta a familiei asupra persoanei : una este legata de faptul ca actiunea fam.se exercita mai de timpuriu iar a doua de acela ca multa vreme fam. e calea prin care se canalizeaza oricare alta actiune de socializare, ea fiind identica cu intreaga lume sociala a copilului.
Una dintre caracteristicile fundamentale ale curbelor de invatare este ca toate urca foarte repede la inceput si apoi tot mai incet mai tarziu, avand deci o accelerare negativa.Aceasta inseamna ca eficacitatea actiunii mediului e foarte mare in primii ani, mica mai tarziu si f. mica dupa 25-30 ani cand totul devine fix si imuabil; deci familiei Ii revine astfel privilegiul de a-si exercita influeta de la inceput.
Acest privilegiu este dublat de un al doilea :actiunea familiei nu e numai cea mai timpurie dar multa vreme e si singura avand pe deplin monopolul fiind singurul factor de socializare a copilului din perioada prescolara.
Fundamental. Cam 90% (asta ca sa accept ca or mai exista si alte cauze) din conflictele pe care le experimentam ca adulti se trag din relatia pe care o avem cu parintii pana la 3-7 ani. Daca ai vedea la grupurile de dezvoltare ce probleme ies la iveala, unele nascute in stadiul intrauterin, ti-ar trece cheful de a face copii, de teama sa nu "ii strici".
kanibala, nu sunt de acord deloc cu faptul ca un bun parinte trebuie sa satisfaca TOATE necesitatile copilului, fiindca si frustrarea isi are rolul ei in viata. Un exemplu, un nene a zis sa isi incurajeze copilul compensatoriu (fiindca pe el tatal sau il descurajase de cate ori facea cate ceva) si a inceput sa il laude pentru orice fleac, creandu-i acestuia un ego tare umflat. Ajunge pustiul la scoala, se izbeste de realitatea ca nu e cel mai cel din parcare si ajunge la consiliere derutat de diferenta asta de imagini de sine: una pre-scoala, una post-scoala. Oricum, nu iti pot cere sa iti argumentezi discursul, insa iti pot spune ca m-a amuzat teribil acel "pai" de la inceput, de parca ti-ai fi tras sufletul pentru copy-paste de aici: http://www.prodidactica.md/viitor/Viitor_rom/sugestii_7.htm (partea cu importanta modelului in educatie). Daca mai pui cate un smiley la cate-o fraza, nu inseamna ca textul e personalizat si iti apartine. Boo!
Bacemi, vezi ca ai copiat din referatul gresit. Ala e despre motivatie, cauta unul despre formarea personalitatii. Sunt dezamagita. http://www.referat.ro/referate/Motivatia_4426.html
Rolul esential in formarea personalitatii copilului il are familia.
Personalitatea copilului incepe sa se contureze dupa varsta de 2 ani cand acesta incepe sa fie atent la ce se petrece in jurul lui, incepe sa faca mici treburi, propozitii, incepe sa asculte incurajarile parintilor sa manance singur, sa nu se murdareasca, sa fie ordonat, sa-si puna jucariile la locul lor. In etapa urmatoare incepe familiarizarea cu persoanele care vin in casa parintilor, dar joaca este principala preocupare sub atenta indrumare a parintilor.La 4 ani merge la gradinita, dar parintii trebuie sa o ajute pe educatoare in formarea personalitatii copilului, a trasaturilor morale si intelectuale.Copilul incepe sa comunice daca ii este foame, sete, frig, cald, somn...Cand se intoarce acasa recunoaste casele vecinilor.Trebuie sa fie laudat cand se comporta frumossi sa i se explice in asa fel incat sa inteleaga cand greseste.Invata sa se comporte in colectivitate, incepe sa-si faca prieteni, incepe sa i se contureze personalitatea sub atenta indrumare a parintilor si a educatoarei fapt ce va fi decesiv in formarea viitorului OM.
@bacemi ce ti-am spus eu tie ca nu agreez persoanele care dau raspunsuri pe google! chiar nu intelegi ca aici trebui sa spui o parerea a ta sau un sfat numai daca ai trecut prin asa ceva, nu sa iei un text de pe google si sa raspunzi inteligent pe TPU.
Familia are un rol foarte mare, deoarece copilul de cand se naste petrece cel mai mult timp alaturi de familie. Copilul de mic, face ceea ce vede in familie, ce face mama sau tata si crede ca este bine, chiar daca nu este intotdeauna. Daca parintii se cearta, de exemplu, copilul are cel mai mult de suferit si il afecteaza aceste certuri (aici in spun din proprie experienta).
Numai bine!
Parintii sunt cei mai importati in formarea personalitatii copilului deoarece un copil invata cel mai mult de la un parinte. daca parintele este prea dur cu el acesta ar putea ramane cu anumite sechele(ex:cand tipa cineva la el sa se puna pe plans sau alte reactii care sa arate sensibilitatea copilului), daca parintele este prea protector sau strict acesta ori devine rebel si nu mai asculta deloc ori este genu care nu vrea sa plece din cuibul sau, ii e greu sa se descurce singur. un copil trebuie ajutat dar in anumite situatii trebuie lasat sa se descrce si singur pentru a-si masura puterile si a se confrunta cu viata reala, nu trebuie sa vada doar viata creata d parintii sai.
Rolul de educator. IMBINAT cu multa dragoste. (scuze, mai inainte scrisesem gresit intr-o alta limba)
Tinand cont ca, copilul in perioada de acumulare locuieste numai cu parintii (in cazuri rare se ocupa o bunica sau un bunic de asta sau merg la gradinita dar din ce in ce mai putni, pentru ca mamele stau acasa, ), atunci rolul definitoriu in formarea personalitati copilului il au ei.
Rolul parintilor in formarea personalitatii copilului este fundamental. Primele valori, norme, comportamente pe care le deprinde copilul sunt insuflate de catre parinti. Primi ani de viata sunt hotaratori in formarea caracterului, in managmentul emotiilor, de aceea este foarte important ca parintii sa ii formeze copilului o gandire sanatoasa, puternica si logica...sa-l indrume ori de cate ori este nevoie, sa-l incurajeze, sa-l sustina moral, sa-i ofere sfaturi si sa-si expuna experienta de viata din care se pot trage invataturi. In afara de temperament si trasaturile de temperament ce sunt innascute rolul parintilor este fara doar si poate decisiv, ei fiind primii oamenii cu care relationeaza si prin intermediul carora isi formeaza nucleul personalitatii. Si ca sa inchei intr-un mod mai plastic, parintii trebuie sa puna pe "şine" copilul la varsta majoratului astfel incat acesta sa fie pregatit sa faca faţă vietii de adult.
Cel mai mult conteaza cei 7 ani de acasa, apoi intervin anturajul si alte conditii ce influnteaza caracterul, dar 80% tine de educatia si cresterea data de tutore.
Parinti au un rol foarte important. Daca tin copilul in puf si nu inpun putin respect coplul devine rasfatat si pe parcursul anilor copliul nu are froarte multi prieteni deoarece este obisnuit ca ce zice el sa se faca.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
