Ce expresii frazeologice cunoasteti care provin din mitologie si istorie universala? ce semnificatei au ele?

"Toate drumurile duc la Roma" (referitor in istorie la cele 29 de drumuri care asigurau transportul si care duceau toate spre Roma)
"De la sublim la ridicol nu-i decat un pas" (citat din Napoleon Bonaparte - cand a fost invins in Rusia la Berezina)
"Zarurile au fost aruncate" (Alea jacta est) - Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului - trecere interzisa de Senat, dar care lui Cezar i-a adus faima si glorie.
"Veni, vidi, vici!" (am venit, am vazut, am invins)- cuvintele cu care Cezar isi anunta victoria de la Zela...
Dar daca te intereseaza mai multe poti sa gasesti la adresa
http://www.altfel.info/magazin/expresii/

Structuri politice la sfarsitul evului mediu si in epoca moderna timpurie

Desi relatii de tip politic exista in cadrul tuturor tipurilor de organizatii umane, prin consens se considera ca sfera politicului se manifesta prin excelenta la nivelul structurilor statale.

Definirea statului a ridicat deseori dificultati atat la nivelul vietii cotidiene, cat si la cel al stiintelor socio-umane. Definitiile oferite de unele dictionare sunt fie partiale, fie excesiv de prudente. in cadrul politologiei exista tendinta de a defini statul printr-o raportare exclusiva la formele moderne de stat, ceea ce face ca multe alte forme sa fie considerate pre-statale, sau chiar non-statale. in ceea ce ne priveste vom manifesta reticenta fata de aceste forme de a absolutiza experiente istorice relativ recente, si vom propune o definitie mai larga, capabila sa includa si statele din perioadele pre-moderne. in acceptiunea noastra, statul este un ansamblu de institutii care exercita oficial puterea pe un anumit teritoriu si asupra unei anumite populatii.

In lumea medievala au coexistat o mare diversitate de structuri politice de tip statal sau semi-statal. O prima clasificare, pornita de la distinctiile constitutionale moderne, distinge intre monarhii si republici. in mod evident, in lumea medievala au prevalat statele de tip monarhic, in timp ce statele de tip republican au reprezentat mai degraba exceptii; de altfel, chiar si unele dintre orasele-state de tip republican au avut in frunte demnitari purtand titluri extrase din terminologia politica a monarhiilor, cum ar fi Venetia, condusa de un doge (termen derivat de la duce). Pornind de la experienta (vest-)europeana, de obicei se considera ca in evul mediu timpuriu au prevalat tendinte de faramitare politica, care au culminat prin destramarea statului carolingian in secolele IX-X si prin slabirea grava a puterii regale intr-un mare numar de state, dupa care, la date diferite, in multe dintre aceste state a avut loc un proces de centralizare politica, proces care a avut doua componente majore: unificarea teritoriala si constructia unor institutii care au asigurat exercitarea durabila a puterii centrale. De multe ori, procesul de centralizare politica a necesitat asigurarea de catre monarhie a colabrarii diverselor stari sociale privilegiate, colaborare statuata prin convocarea unor adunari de stari. in unele state, aceste adunari de stari s-au institutionalizat, ceea ce a determinat pe istorici sa vorbeasca de veritabile "monarhii ale starilor". in alte cazuri, monarhii au izbutit sa evite limitarea puterii lor de catre adunarile de stari, si concentrarea intregii puteri politice la nivelul regalitatii a determinat pe istorici sa vorbeasca despre monarhii absolute (sau absolutiste). Se pot aduce numeroase critici fiecaruia dintre aceste concepte, precum si intregii scheme de succesiune a tipurilor de state. Cea mai serioasa critica este aceea a absolutizarii unui numar mic de experiente istorice, covarsitor vest-europene, si neluarea in considerare a diversitatii situatiilor istorice concrete din perioadele medievala si moderna.

In ceea ce ne priveste, vom prefera sa evidentiem existenta urmatoarelor tipuri principale de entitati politice:
- sefiile traditionale de tip tribal
- monarhiile teritoriale
- republicile urbane

Desigur, aceasta tipologie nu acopera absolut toate tipurile de state. La sfarsitul evului mediu si in epoca moderna timpurie au existat si state care nu se incadreaza perfect in nici unul dintre aceste tipuri. Astfel, statul papal continea o serie de elemente de natura monarhica, inclusiv principiul infailibilitatii papei ca sursa a absolutismului papal, dar functiona pe principii antidinastice (papii erau alesi si obligati la celibat, ceea ce bloca transmiterea puterii catre eventualii descendenti). Totodata, Provinciile Unite s-au organizat in 1579-1581 ca o federatie teritoriala a 7 provincii, depasind astfel cadrele urbane si substituind regelui Spaniei pe un stadhouder (termen provenind din germanul Statthalter, adica "regent"), ale carui puteri au fost insa drastic limitate, astfel incat per total structura politica era mai apropiata de o republica decat de o monarhie.

Dincolo de aceste cazuri particulare, tipologia propusa de noi mai sus acopera totusi cea mai mare parte a entitatilor statale existente in perioada studiata de noi.

1. Sefiile traditionale de tip tribal erau inca larg raspandite. Instabilitatea lor structurala, ca si absenta multor institutii considerate a fi esentiale pentru orice stat, face ca multi istorici si politologi sa le considere mai degraba "formatiuni pre-statale". Aceasta nu inseamna insa ca ele pot fi excluse dintr-o inventariere a structurilor politice de la sfarsitul evului mediu si de la inceputurile epocii moderne. Asemenea sefii precumpaneau in largi parti ale Asiei centrale, nordice si sud-estice, in Africa Neagra (sud-sahariana), in cea mai mare parte a Americii, in Australia si in Oceania; mai mult, asemenea sefii nu lipseau cu totul nici din Europa nordica, rasariteana si sud-estica, desi aici ele fusesera aproape cu totul eliminate, subordonate sau marginalizate de catre diversele monarhii teritoriale. Aceste sefii se bazau pe puterea militara si/sau pe carisma pe care o dobandea un lider al unei comunitati tribale. De multe ori, un asemenea lider reusea sa subordoneze mai multe comunitati, alcatuind efemere "uniuni de triburi", care in scrieri ale contemporanilor si eventual in scrieri ale istoricilor de mai tarziu sunt numite "monarhii" sau "imperii". Marea problema pentru acesti lideri era asigurarea continuitatii puterii lor. Acest obiectiv era deseori intr-o relatie complexa si contradictorie cu extinderea puterii lor asupra altor comunitati. Astfel, convertirea unei "sefii" intr-o putere monarhica era mai usoara la nivelul unor comunitati restranse, care se identificau mai usor cu liderul lor, decat in cadrul unor "uniuni de triburi" unde animozitatile acumulate in timp intre triburi puteau rabufni compromitand orice constructie politica; pe de alta parte insa, ramanerea la un cadru tribal restrans putea mari vulnerabilitatea fata de eventuali cuceritori din afara.

Solutiile gasite de unii lideri de acest fel pentru consolidarea ctitoriilor lor politice au fost diverse. Unul dintre cele mai interesante tipuri au fost imperiile sahariene: Ghana (secolele VIII-XI), Mali (secolele XIII-XIV) si Songhai (secolele XV-XVI). Desi existenta unui "regat" Ghana pare sa fie atestata inca din secolul IV, constituirea sa ca "imperiu" a avut loc dupa instalarea arabilor in Africa de Nord, si dupa ce negustorii arabi au descoperit faptul ca la sud de Sahara apuseana puteau fi gasite aur, sclavi si fildes. Traversarea Saharei necesita insa un efort considerabil, iar la sud de Sahara siguranta negustorilor depindea de bunavointa localnicilor. Sefii din Ghana, si mai tarziu cei din Mali si Songhai, au realizat avantajele cooperarii cu negustorii arabi. Ei au garantat securitatea drumurilor trans-sahariene si a negustorilor, cu conditia ca acestia sa vina sa efectueze tranzactiile numai la curtea lor. Pentru asigurarea monopolului tranzactiilor, ei au ordonat triburilor supuse sa le predea toate pepitele de aur, acordand in schimb inlesniri la nivelul tributurilor in bunuri de folosinta directa, cum ar fi fost cerealele si animalele. Pe de alta parte, ei au schimbat aurul pe arme, "bunuri de prestigiu" (in principal textile si podoabe) si sare. "Bunurile de prestigiu" le-au ingaduit sa cumpere loialitati, ceea ce, impreuna cu armele performante aduse de arabi, le-a conferit o neta superioritate militara asupra rivalilor sud-saharieni. Victoriile militare au condus la constituirea unor veritabile "imperii", si totodata la aparitia unui disponibil de prizonieri, care, in loc sa fie ucisi sau sa ramana un posibil factor perturbator la sud de Sahara, au fost "exportati" in lumea arabo-islamica.

Desigur, in momentul constituirii "imperiilor", Ghana, Mali sau Songhai au incetat sa mai fie simple sefii traditionale de tip tribal. Pe de alta parte, ele au format state de un tip special, diferit de monarhiile teritoriale clasice, bazate esentialmente pe exploatarea producatorilor agricoli. Daniel Chirot a rezumat in felul urmator functionarea acestor sisteme politico-economice "comunitar-comerciale":
"(1) Exista un stat care impune un tribut populatiei rurale.
(2) Acest tribut este, totusi, de valoare redusa, iar statul "pluteste" deasupra populatiei rurale, interferand foarte putin cu viata comunitatii satesti.
(3) Principala sursa de venituri pentru stat este reprezentata de taxele asupra comertului. Acest comert se bazeaza in principal pe articole de lux ce se afla in tranzit prin teritoriul controlat de stat sau pe marfuri relativ rare si scumpe, cele din urma produse extractive ce provin din chiar teritoriul statului. in acest ultim caz, activitatile extractive necesita un volum de munca relativ redus din partea populatiei locale [...]
(4) Satele continua sa isi desfasoare existenta in conditii care aproximeaza "comunismul primitiv". Ele se bazeaza pe proprietatea comuna, sau de tip tribal, comunitatea sateasca fiind relativ autarhica si inchisa fata de lumea exterioara.
(5) Diferentierea sociala este pronuntata la nivelele superioare ale aparatului de stat, care detine monopolul asupra colectarii tributului si asupra impozitarii comertului. Elita conducatoare, seful statului si curtea sa de nobili sunt astfel, in primul rand, colectori de tributuri si taxe, mai putin latifundiari sau mari proprietari de sclavi. [...] in mod firesc, elita este redutabila din punct de vedere militar, pentru a-si putea asigura monopolul asupra comertului si tributului - insasi existenta sa depinzand de aceasta.
(6) in comunitatile satesti, pe de alta parte, societatea este relativ nediferentiata si straina de viata politica, de asemenea ne-implicata direct in viata economica a statului.
(7) Aceasta situatie nu trebuie confundata cu cea a "statului hidraulic" descris de Wittfogel, in care statul controleaza populatia rurala in mod efectiv si contribuie in mod decisiv la organizarea economiei agrare. Si nu trebuie confundata nici cu cea a economiei sclavagiste, in care elita trebuie sa reduca la sclavie o parte considerabila a populatiei pentru a produce un surplus economic substantial. in fine, nu trebuie confundata nici cu feudalismul, in care statul este descentralizat si nobilimea stapaneste in mod direct satele si populatia rurala. Statul comercial pur este in acelasi timp mai centralizat si mai superficial decat statul feudal" .

Daniel Chirot include printre statele de acest tip nu numai imperiile sahariane, ci si Cartagina, Palmyra, Khaganatul Khazar din Europa rasariteana din secolele VII-X, Rusia Kieveana (pana in secolul al XI-lea), Laosul din secolele XIV-XVIII, civilizatia Maya, precum si tara Romaneasca si Moldova in prima faza a existentei lor (pana in secolul al XVI-lea) .

Evident, functionarea statelor "comunitar-comerciale" depindea de comertul la mare distanta. Pentru facilitarea acestui comert, suveranii cautau sa atraga negustorii straini, si sa asigure coexistenta fara frictiuni majore a unor populatii de religii si stiluri de viata diferite. Cand insa dintr-un motiv sau altul comertul la mare distanta nu mai functiona, sau aducea mai putine venituri, singura sansa de supravietuire a acestor state era trecerea la o exploatare mai intensiva a producatorilor agricoli aflati pe teritoriul lor. Uneori aceasta tranzitie spre monarhiile teritoriale clasice reusea, alteori ea esua, si in acest caz "imperiile" se destramau relativ rapid.

Munca de sisif si veni vidi vici imi vin in minte acum. prima de ocolit, a doua ca principiu

Calciiul lui ahile

Calcuiul lui ahile
curia padnorei

Calciiul lui Achile

A TRECE RUBICONUL- A lua o decizie importanta, irevocabila.

A ramine pe durmuri

Calciiul lui Ahile

Nodul gordian

Multe

Da eu nici macar nu am idee ce e o expresie frazeolocica da tu ma pui sa ti-o explic

Nu faaaaaaaaa

A-si aprinde pae-n cap

Stea

A duce apa în sită

"Călcâiul lui Ahile." - slăbciunea omului, una singură, ce ne face să fim vulnerabili complet, la fel ca Ahile, care fusese scufundat de mama sa în râul Sfinx aproape în întregime, cu excepţia călcâiului stâng.

Nu stiutiu

Turnul lui Babel

Niznaiu ok

"Calciiul lui Ahile". Punctul nevralgic (slab) al unei persoane.

Marul discordiei

A stringe de git

A fi trecut prin strunga scolii

A ajunge pe drumuti-a fi sarak

Cutia pandorei

''Calciul lui Ahile''. Este vorba de punctul slab al unui luptataor din Roma

Nu stiu