Cred ca este vorba mai mult de cerintele sufletesti. Afirmatia este prea profunda. Este partial adevarata, caci de cele mai multe ori nu apreciem ceea ce este in jurul nostru si nu dam valoarea adevaratelor sentimente. Poti traversa intreaga lume, dar cu fiintele calde si sincere de langa tine nu te mai intalnesti. Ar fi o nebunie sa te amagesti astfel. Cu sufletele, problema sta in felul urmator: cele pe care le doresti te ignora, iar cel pe care nu-l doresti, te impiedici de el...
Un proverb romanesc spune ca "boul cel mai bun, il gasesti tot la tine in catun".
Un om călătoreşte în întreaga lume în căutare de ceea ce are nevoie şi se întoarce acasă pentru al. găsi...Pai cam sunt de acord.Eu stau in Danemarca de aproape 2 ani si crede-ma cu toate contitiile de aici, cu toti oameni care sunt mult mai educati.etc bai nu are acel farmec ca Romania, nu te simti in largul tau.cum spunea si Paris``Nicaieri nu-i ca Acasa!- foarte adevarat.
Sunt de acord! Nu-ti poti da seama ce ai avut decat atunci cand il vei pierde!
Ajungi sa te obisnuiesti in acel loc, atmosfera, persoanele din jur...incat atunci cand vei merge in "paradis" nu te poti acomoda, nu cunosti pe nimeni...parca nu ar avea acelasi farmec! Atunci iti dai seama ca "paradisul" era chiar sub nasul tau!
Depinde...eu tot caut ceva....si nu-l mai gasesc....ah...si in mod sigur acasa nu-l voi gasi...
Clar. Referindu-ne strict la tara noastra, o uram. O dispretuim, am da orice sa plecam de aici sau sa o transformam. Dar odata ajunsi in strainatate, lucrurile stau cu totul diferit. ramai acolo, poate un an, poate 2, dar te intorci intr-un final si pui in practica aici ce ai invatat acolo. Si o duci mult mai bine. pana la urma, e adevarat ca nicaieri nu-i ca acasa!