Ce parere aveti despre continutul romanului "Fight Club" in comparatie cu filmul omonim? Pe care din aceste variante o preferati si de ce?

Unul dintre prea putinele momente in care pui in talerul balantei filmul, in talerul celalalt pui cartea si greutatea este cam tot pe-acolo in cazul ambelor.
De obicei, cand citim o carte si apoi vedem filmul traim dezamagiri, rar regizorii reusesc sa se ridice la nivelul imaginatiei noastre, nu-i asa? Sigur, exista si exceptii, de pilda @GaaraSabaku, care a raspuns clar "Filmul e mai bine ca vezi cum s-a intamplat". Adica fara batai de cap, sa vina filmul ca in carte nu vezi decat litere, filmul ne arata ca sapunul ala-i roz, ce naiba vrei de la o carte?!
Unii au pretentia ca scenariul sa respecte intocmai litera cartii si sunt astfel a doua oara dezamagiti, dar ma intreb eu cum poti rezista sa nu-ti pui propria amprenta cinematografica asupra unei creatii literare? Problema incepe cand amprenta nu vine ca o continuare fireasca a spiritului cartii ci simplifica sau transforma opera unui scriitor bun intr-un film mediocru( un exemplu ar fi Anna Karenina din 2012) sau intr-un film pentru mediocri.
In cazul lui Chuck Palahniuk eu nu mi-am imaginat ca Edward Norton sau Brad Pitt s-ar putea sa joace in halul-halului asta de bine, nu mi-am imaginat un soundtrack asa bun incat sa vreau sa-l reascult separat de film, de carte...