Ce parerea aveti?
scriu doar de un an de zile, am pana acum in jur de 200 de poeme, cateva persoane mi-au propus sa le public.nu o sa fac asta, vreau doar niste pareri avizate...multumesc
Dar tu, ma asculti?
Sunt bobul de roua care s-a pierdut
Intr-o mare de fluturi,
Sunt cardul de pasari
Ce tasneste spre alte lumi,
Ca sa gaseasca acelasi cantec,
Pe alte culmi...
Sunt urma ta in mersul meu
Si mersul tau in urma noastra;
Straina umbra ce-o revezi,
Privind, tacut, de la fereastra.
Sunt masca trista care-a ras,
Gonind prin secolele-ti toate,
Urnite de un nou suras...
SUNT ZBORUL TAU SPRE LIBERTATE...
Gand de vara
Un gand de vara
Nenceputa inca
Si nesfarsita
Ma cheama din nou
Sa-ti ador pasii
Si sa sper ca as putea
Sa alung anotimpul
Care m-a trezit
Intr-o alta vara
Si intr-un alt cosmar
Si chiar
De ne-am fi intalnit,
Ar fi fost tot vara,
Intr-un card de pasari
Care-si tocesc aripile
Zburand spre infinit...
FRUNZE
Am vazut deja
Ca unii se intreaba
Cine esti tu.
Le voi spune ca nu esti
Cine au crezut.
Esti un cantec fosnit
Dintr-o frunza,
Fara sfarsit
Si fara de-nceput.
Unii si-au dat seama
Ca ai fost un simplu OM
Si m-am bucurat
Ca au aflat adevarul
In chipul tau.
Soarele le-a zambit si lor
Si i-a invitat sa admire
Dansul frunzelor.
E atat de simplu sa intelegi
Cum un suflet de frunza
Invie in fiecare copac,
In anotimpuri rebele
Ce se succed peste noi.
Unii se-ntreaba
De ce altii nu vor
Sa te vada...
Acum am inteles
Ca ei n-au fost niciodata
Intr-un cantec
Din care frunzele ies,
Ravasite, de propriul dans.
Ei ies, ravasiti,
Din propriile euri,
Ca sa patrunda, la fel,
In lumea lor banala
De nimicuri si zel.
Noi vrem sa le stim soarta,
Chiar daca lor
Nu le pasa de tine...
Si poate ca,
Intr-o dimineata frumoasa,
Se vor lovi de-o frunza
Purtata de vant,
Prin lumi nestiute
Si le va tulbura visele,
Oricum pierdute...
Multe imagini frumoase, originale,(Sunt bobul de rouă care s-a pierdut într-o mare de fluturi, Sunt urma ta în mersul meu, Un gând de vară neîncepută încă, etc) dar şi ceva balast, locuri comune(Să-ţi ador paşii, cum a spus şi Dmonik), eşti însă pe drumul cel bun, poeziile tale sunt oricum cu mult deasupra celor cu care suntem bombardaţi de obicei.Trebuie să înveţi şi unde să te opreşti, când să pui punct înainte de a începe să aglomerezi poezia cu versuri care nu mai aduc nimic nou ideii pe care încerci s-o exprimi, există riscul ca cititorul să treacă pe lângă această idee din cauza lor, nu vede pădurea din cauza copacilor, cum se spune.Asta însă vine odată cu experienţa, cu timpul, după ce vei fi citit multă poezie bună şi după ce vei fi scris încă 200 de poeme... În plus, dacă scrii versuri albe, nu-i recomandat să treci brusc la rime în cadrul aceleiaşi poezii, o rimă accidentală pe ici-pe colo nu-i mare lucru dar tu derutezi în prima poezie, nemaivorbind de faptul că ultima strofă are un aer a la Minulescu ori Victor Eftimiu. N-ar fi rău dacă te-ai înscrie într-un cenaclu, vei fi îndrumată, ţi se va explica mai pe larg unde greşeşti, aici nu-i locul potrivit, nu toţi sunt de specialitate şi mulţi te vor lăuda fiindcă au impresia că asta vrei să auzi, critica este la fel de importantă pentru un poet ca şi osanalele, mă refer, desigur, la cea constructivă...Ar mai fi destule de spus, analiza ar fi fost mai detaliată dacă ne-ai fi prezentat o singură poezie. Oricum, îţi doresc succes!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Si pasarea statea la cer, se tavalea ea peste geam
De termopan bineinteles cu piatra si eu o loveam.
Cadeau iar fulgi si ma-n... tristam 
ERa vara si naparlea.tot cioara de la geam.
Fugeam pe strazi intortocheate, cu spume de sampon
Caci de dinti pasta iar n-aveam, sau curent la neon.
Sareau agale pe ulite purici desfacuti la brau
Si se-aruncau ca kamicaze, cu gatu fix in rau.
Pe poteci mari cu marmura, si iepuri de asfalt
Zarit-am eu un dinozaur cu arme de asalt.
Pe care eu ii tot numeam ai noptii calde vestitori
Dar meteoritii ce cadeau... ei loveau tot in ciori.
Pe spatii verzi se infiripau, idile incalcite
La cos ele vor sfarsii caci totul se divide
In 5 sau 6 pretendenti, si tu vei sta la geam
Sa vezi iar cum naparleste, o cioara de mertzan.
Si tot atunci se adunara, pe case, sau pe stalpi priveau
Cum se duce dracu' la vale sub viiturile ce soseau.
Dar sus in pom, in pielea goala, statea aceeasi cioara
Si ne privea ca n-aveam pietre sa dam in ea a cincea oara.
Si ascultand iar pe la geam, ce gramofonul urla
Pe TPU el iar intra si se lovi de turma.
Si sa asculti la gramofon, caci timpul e indoielnic
Si iar sa dai cu piatra in ciori e scris chiar in pomelnic.
Dar pe copaci de ce nu stam, caci noi din maimute tragem
Toate foloasele avute, pacat ca nu le mulgem.
Incet pe carari asfaltate, cu sine mari de tren
Trecea sania cea cu un ren, mergand parca'n infern.
E superba aceasta poezie...se numeste camasa neagra de forta(culoarea neagra vine de la cioara, nu stiu daca ai observat metafora)
Poemul a catigat toate premiile Nobel, P***tzer... ceea ce-ti doresc si tie.
Success!
Nu mi-a placut sintagma "Sa-ti ador pasii", pare comuna si lipsita de consistenta, cred ca e rodata.
Ai grija la cratima de la "nenceputa".
"Ravasit/a/ti/te" e prea des! Ca si "frunzele" in a doua poezie!
O idee buna: "Sunt urma ta in mersul meu", urmatoarea fiind vizibil fortata spre a realiza paralelismul.
E mult de spus, am sa scriu in privat, eventual.
Bafta!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
