Sa scrie pe masura trairilor lor. Daca vor sa fie cei mai buni, sa fructifice fiecare eveniment al vietii lor ca si cum ar fi o inspiratie, si fiecare poveste a prietenilor, ca si cum ar fi o sursa sigura a unui potential roman. Sa nu mai gandim ca, fiecare dintre noi putem afirma ca avem viata portionata intr-un roman mare, impartit in multe volume. Ce sa le mai spun altceva... Pe langa subiect, care este iminent original, si ideea principala care strabate intreaga creatie, trebuie sa fie unica, novatoare, chiar si cu riscul de a nu fi inteleasa de multi de la prima lectura. Sa nu negam si sa nu neglijam faptul ca, in acest gen de creatie, cei mai multi nu au fost recunoscuti imediat. Acesta nu trebuie sa fie un impediment, de aceea concluzionez cu un alt sfat, care, desi ultimul, este de fapt primordialul: unui scriitor ii trebuie in primul rand cutezanta... Mult succes!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
As spune aceleasi lucruri precum Ion Heliade - Radulescu :,, Scrieti, baieti, orice, numai scrieti! ". Bineinteles pentru cei care nu se opresc la un prim pas as considera sfinte vorbele lui M. Kogalniceanu : „Critica noastră va fi nepărtinitoare. Vom critica cartea, iar nu persoana."
Sa citeasca de 100 de ori mai mult decat scriu si sa arunce 90% din ce scriu, pastrand doar cele mai bune 10% din creatii.
Să citeşti foarte mult-în felul ăsta dobândeşti un vocabular bogat, o uşurinţă a frazei, afli ce s-a mai scris, ce subiecte şi modul lor de tratare, să-ţi notezi ideile, să scrii chiar dacă nu publici imediat, schiţe, povestiri, romane, până îţi descoperi un stil, să iei legătura cu cineva de la un cenaclu şi să participi la şedinţe sau să te înscrii la vreun cenaclu online (www.clubliterar.com,www.proza.ro,www.bocancul-literar.ro,etc), ori chiar să-i arăţi profei de română creaţiile tale, sunt cei mai în măsură să-ţi comenteze textele.Nu prietenii ori rudele, ei îţi spun ceea ce vrei tu să auzi.
Atunci cand doresti sa creezi ceva, doresti cu siguranta sa si ramana in amintirea omenirii. Ce sa le doresc eu celor care vor asa ceva? Sa studieze multa literatura, de toate genurile. Sa nu copieze nimic. Sa fie ei insisi. Sa stie, intr-un proiect creativ, cand au un inceput si cand pot accepta si sfarsitul. Sa le fie insasi viata lor o inspiratie, pentru a putea darui tot ce este mai frumos lumii. Sa fie sinceri, pentru a deveni originali. Din viata lor, sa preia fiecare invatatura la modul cel mai optim, invatatura pe care sa o transpuna in scrierile lor si sa o transmita astfel mai departe. Sa daruiasca din trairile lor, in cel mai sensibil mod, intregii lumi. Din viata celor care ii inconjoara, sa preia tot ceea ce ii incanta, pentru a putea reda aceasta lumina numai si numai de ei revelata, tuturor celor care ajung sa citeasca randurile, gandite, chinuite, dar minunatele raduri... Sa scrie fiecare roman ca si cum ar fi un testament pentru viata si sa scrie fiecare rand ca si cum ar fi ultimul. Fiecare capitol al sau sa fie o inspiratie din viata proprie sau din viata semenilor cu care, in decursul anilor, au avut de-a face. Astfel, fiecare fraza va transmite un gand, fiecare rand va pulsa, si fiecare capitol va trai si in generatiile urmatoare. Le mai recomand ceva: titlul sa il puna ultimul. Abia atunci romanul isi va avea adevaratul sens, abia atunci vom putea vorbi, cu spirit critic in ceea ce priveste literetura, despre alfa si omega, despre sfarsitul care-si are originile intr-un neinsemnat inceput. Nimic nu trebuie sa aiba nonsens intr-un roman de calitate. Totul trebuie sa convearga spre creatie si zamislire de inspiratie divina, inca de la primele randuri ale sale. Doar asa va putea dainui...
S-au dat sfaturi foarte bune:multa lectura si nu numai din scriitori dar si din critici si filosofi, autoexigenta, activitate intr-un cenaclu, cutezanta.As adauga faptul ca un scriitor propune o altfel de viziune asupra lumii, ca el creeaza un univers in care ii invita pe cititori sa paseasca.Pentru asta este nevoie de originalitate, sensibilitate, capacitatea de a vedea lumea cu alti ochi, usurinta in exprimare, profunzime in gandire.
Sa devina si sa fie ei insisi.Sa-si traiasca viata intens si sa-si cunoasca majoritatea confratilor.Cind spun sa-i cunoasca inseamna sa citeasca cam tot ce-au scris dar sa aiba mare grija sa nu devina soarece de biblioteca pentru ca, oricit de mare ar fi biblioteca, un soarece este tot soarece.
Daca un scriitor nu ESTE el nu va DEVENI niciodata, Citind isi va imbogati vocaularul, traind isi va mari experienta insa, oricat va citi si oricata experienta de viata va acumula, un spirit neinspirat nu va fi niciodata un scriitor adevarat. Eminescu a scris prima poezie la 16 ani. Un scriitor se naste, nu se face.Doar facut el va fi doar un scrib.Se spune ca geniul e 99 la suta TRANSPIRATIE si unu la suta la suta INSPIRATIE.Si pot curge rauri de transpiratie daca acel unu la suta lipseste.
Sa scrie exact ce simt ei. Sa nu copieze pe nimeni si sa nu le fie frica sa-si scrie sentimentele pe foaie pentru a fi citite de altii 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
