"Cer trist, ca niciodata…"


Pe struna sufletului mihnit,
Coboara timpul in amintiri…
Si cerul trist a suferit,
Din ploi si vint de la asfintit…


Pe la apus de soare a singerat
Cer sfint, cu bolta albastra
Au trecut ploi, si a spulberat
Insa trista a ramas fereastra...

Cer trist ca niciodata
A fost pictat pe viata mea
Visa-i cu lacrimi tu odata
Din strop, apoi din fulg de nea...
Plingea cu singe cerul singerat….
Caci trist sarmanul a ajuns
Vazuse el pe cel care a cedat…
Un fir de iarba care a fost strapuns…


Plinge Eminescu in ceruri
Sub ramura trist lasata…
Zdrobit de soarta si de vremuri
A fost si el odata…

Priviri in lacrimi, doar spre cer…
Atit priveste el…Poetul…
Ratacit, in ziua cea de ieri
Sa inecat prin timp cu incetul…


Incet, incet apusul e de jale…
Cu lacrimi lasate pe pamint…
Singur, cocor plins, imi apare in cale
In zbor el moare, nu va mai zbura nicicand…

Skydi, intra pe www.poezie.ro, fa-ti cont si publica acolo poeziile. vor intra in "atelier", unde oamenii iti vor da sfaturi bune, te vor ajuta sa evoluezi.

Skydi,sensibil suflet ai si trebuie sa recunoastem ca intre starile tale sufletesi si natura insasi exista o subtila corespondenta care te face sa vorbesti,trist fiind,despre asfintituri,ploi si vanturi trecatoare. Exista un fior liric in versurile tale,dar cred ca trebuie sa muncesti mai mult spre a desavarsi forma poeziei, sa alegi cuvintele cele mai potrivite, cum spunea Arghezi, pentru a-ti exprima trairile.Sunt in aceasta poezie multe imagini reusite:cer trist pictat pe viata ta,poetul ratacit in ziua cea de ieri, inedita imagine a lui Eminescu plangand in cer, cocorul murind in zbor.Ar putea fi o poezie foarte buna daca ai concentra ideile intr-o forma mai concisa; prea multa risipa de cuvinte fara o legatura logica sau poetica intre ele.Cred ca poti scrie poezii frumoase, imaginatie si inspiratie ai, trebuie doar sa muncesti mai mult.Pana la urma esenta exista; e nevoie doar de o aparenta pe masura.Mai incearca!