Polenizarea prin intermediul vântului (flori anemofile)
Este o modalitate foarte răspândită, grăuncioare mici și ușoare de polen, asemănătoare cu particulele de praf, se răspândesc prin intermediul curenților de aer. Acest tip de polenizare îl putem întâlni la mulți copaci (stejar, brad, frasin) dar și la plante importante pentru economie (porumb). Ierburile se înmulțesc prin polenizarea prin vânt. Plantele care se polenizează prin vânt trebuie să aibă posibilitatea de a produce cantități mari de polen spre a asigura ca între miliardele de grăuncioare de polen să existe câteva care să ajungă exact pe stigmatul florii corespunzătoare. Această cantitate mare explică suferința persoanelor alergice la polenul copacilor sau al ierburilor. Pe lângă aceasta, grăuncioarele de polen trebuie să fie foarte ușoare, pentru ca și cel mai mic curent de aer să le poată ridica, de aceea, grăuncioarele de polen sunt foarte fine, ca un fir de praf. Dacă scuturăm bine amentul trestiei de alune, creanga înflorită a unui brad sau un mănunchi de ierburi înflorite, atunci adesea se ridică un nor de polen. Polenul unor plante polenizate prin vânt au mici saci aeriferi care facilitează răspândirea cu ajutorul curenților de aer.
scump3tea întreabă: